evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Luminile oraşului XVII  -  Vise în adâncuri de stâncă  -  Nu ne vom mai întâlni în toamnă, domnule profesor !  -  Visătorul  -  Pierduţi în ceaţă  -  Emoţia reîntoarcerii  -  Omu' nostru de "sus"  -  În noapte  -  Lumea lui Ingo  -  Lecţie de Umanitate !?  -  Ziua a şaptea  -  Bella. Moartea unui body-guard  -  Din vitrină  -  Duel în Lumea Visurilor  -  Mamă de duminică  -  Planeta ascunsă  -  Un pahar de vin  -  Furnizorul de vise  -  Fragmentalism  -  Proză scurtă  -  Recurent  -  Fiii lui Rawser  -  Joia neagră  -  Coconul  -  Pojghiţa subţire a conştiinţei  -  ªarpele de aramă (I)  -  Je t'aime mélancolie  -  Muzica  -  Înainte ca toate imaginile să dispară...  -  Prima pagină  -  Sunet pentru suflet  -  Diamantul  -  Ion cel fericit  -  Luminile oraşului XXXIII  -  Natură moartă, cu portret  -  Citadela Asociaţiei  -  Punct. ªi atât  -  "ªi caii se împuşcă, nu-i aşa ?"  -  O viaţă fără început şi fără sfârşit  -  Uşa de la baie  -  Fanfara municipală  -  Întunericul vieţii  -  Visul demiurgului  -  La vânatoare da "Eilian"  -  ROV-27  -  Metastază  -  Jurământul  -  Engel  -  Fugind pe cerc  -  Puroi III


Ca o fantomă, tu vii

Olga Alexandra Diaconu



Publicat Duminică, 11 Decembrie 2011, ora 10:05

      Misterioasă şi plină e viaţa -
      în mine e vara
      e dimineaţa
      e roua căzută în zori
      pe pietre
      pe ierburi
      pe flori
      e vântul foşnind unduios
      fiorii-ajungând pân´ la os
      E piatra gălbuie şi rece
      prin mine pustiul când trece
      e doar un nor
      coborât printre vii
      când printre cuvinte
      la mine tu vii
     
      Aud şoapte duioase
      unduind în ureche
      şi-n noapte plutind
      sunt cu tine de veghe
     
      Mă vrei de departe
      aproape să-ţi fiu -
      ca o fantomă tu vii
      dar eşti viu
      Simt gura divină
      încet cum mă soarbe
      când suflul tău blând
      gândirea mi-adoarme
     
      Subţire mă fac în vis
      ca un fir
      şi noaptea ţi-o mângâi
      ca un zefir
      Prin tine mă-ndrept
      spre Divina Cheie
      cu care lacăte
      în mine deschizi
      când orice distanţă
      şi timpul desfizi.
     

© Copyright Olga Alexandra Diaconu




Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online