mereu îti spuneam nu desuruba amintiri încremenite
în muschiul noptii se vor împerechea timid
mărsăluind pe versuri decapotabile
ca si cum n-ar fi fost nicicînd strecurate-n
plânsul tău împrumutat îti spuneam
nu mai scormoni trecutul cu mîinile
îti crescuseră aripi
întrepătrunse de rămăsitele trăite în soaptă
ce-ti mai închină ochiul obosit de-atîta căutare
si totusi
tu simti nevoia să mai plîngi
amintirile tocite-n coada ochiului
se preling în bătaia de joc a salupei avariate
la 45 leghe distantă de tărm
mereu îti spuneam nu mai scotoci măruntaiele mării
în fiecare noapte strecurîndu-ti plînsul
în privirea ei îti spuneam
dezbracă-te de ignoranta trecutului
si lasă-i umbrele risipite la întîmplare
iar tu,
cititor fătarnic,
întinde-ti mîna peste noapte
în ziua mortii mele
Toate câmpurile sunt obligatorii. Comentariul nu poate include link-uri. Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează. Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.