evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Pojghiţa subţire a conştiinţei  -  Citadela Asociaţiei  -  O noapte într-un ceas  -  Lumină dublă  -  Fără doar şi poate  -  Taina norilor  -  Dincolo de evoluţie  -  Fata morgana  -  Drum fără întoarcere  -  Oglinda îngerilor  -  ...ªi la sfârşit a mai rămas coşmarul  -  Drumul care nu se vede  -  Avocatul celui care a vrut să mă omoare  -  Text experimental  -  Zori  -  Nopţi albe, zile negre  -  Ziua în care pământul s-a oprit  -  Macii  -  Vatmanul - Reacţiile, Epilog  -  Ignis  -  Proză scurtă  -  Enigma de cristal  -  Un singur trup, un singur suflet  -  Greaţă  -  Povestea unui suflet  -  Înălţarea  -  Dimineaţă târzie  -  Mutare disciplinară  -  Café du Marcel  -  Între ziduri  -  Altă Poveste(?) modernă  -  Ultima frontieră  -  Dependent TV  -  Războiul lumilor  -  Zei şi oameni  -  Pasomii  -  Cerc la persoana întâi  -  Creatorul  -  În vizită la psihiatru  -  Panica  -  Colecţionarul de îngeri  -  Almateea  -  Mărturisirea lui Abel  -  Pacientul  -  Experimentul  -  Copilul Visător cu Mâinile de Aur  -  Luminile oraşului XXIV  -  Schimbare de management  -  Între „Ei” şi noi, Pământul! (III)  -  Omul-care-stătea-cu-nasul-în-flori


Andromeda

Florin Cernat



Publicat Duminică, 14 Mai 2006, ora 18:52

      Acolo, unde-ncepe o ruga ne-ngradita
      de crezul meu Stapâne, pe care Te provoc,
      cu vesnica revolta si fuga de soroc
      îmi voi cauta iubirea, în Tine împletita.
     
      Mi-am curatat carena de scoicile
      ceresti
      si încarcat cu umbre în bricul
      zburator,
      ma duce velatura prin vidul rotitor
      si solzii ce-mi inunda cometa prin
      feresti.
     
      Acoperit cu masca grimaselor solare,
      nomad spre Andromeda printr-un friabil nimb,
      de mii de ani lumina eu nu pot sa ma
      schimb
      în tânarul centaur, ranit de neuitare.
     
      Am cunoscut fiorduri si nebuloase-n scari,
      eclipse ca un peplu, adâncul ce tipa,
      scântei gonind în turme, paduri de peruzea,
      galactice secrete, clocotitoare zari,
     
      Ferigi cu flori din heliu, în irizate teci,
      planete verzi din cobalt si stele de margean
      în negrul, nefirescul, rotundul Tau ocean,
      tentacule de pulberi si universuri reci.
     
      Am colindat trecutul si spaime ne-ncepute,
      dar toata maretia din cerurile Tale,
      erau întotdeauna, pilduitor de goale
      de albe constelatii si sfere absolute.
     
      Ma mistuie tristetea, tacerea se
      repeta,
      ma mistuie cautarea, speranta
      istovita
      si-n toata nesfârsirea de
      viata negasita
      zenitul se dilata,în mica mea cometa.
     
      Gheizerul din suflet mi-a rasarit pe buze,
      Parinte, ma primeste, sunt
      fara de vesmânt
      si Îti îndreapta rostul iubirii, spre
      Pamânt,
      cu visini si agrise, cu iarba
      si cu frunze!

© Copyright Florin Cernat
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online