|
|
|
|
| | O voce poetică şi antologia ei tematică |
|
| |
|
|
|
|
|
O voce poetică şi antologia ei tematică
Publicat Sâmbătă, 15 Mai 2010, ora 18:04
Ionuţ Caragea este o voce poetică suficient de personală pentru a fi băgată în seamă. Volumul Poezii de dragoste, Ed. Fides, Iaşi, 2010, fără a fi o carte mare, e o antologie capabilă să-mi susţină afirmaţia. Cîntul său se aude pe un portativ între tradiţia modernismului şi notele postmodernismului. Antologia se deschide cu Am rupt o foaie de hîrtie, un poem ce-l putem considera “prefaţa” ei, ideea lui fiind: viaţa fără iubire nu e decît un “cocoloş de hîrtie”. Versurile poetului păstrează adevărul evanghelistului: dacă dragoste nu e, nimic nu e. Simetric, ultimul poem al volumului, Clopote de întuneric, conţine un jurămînt făcut iubirii: “cît voi fi/ nu voi înceta să cred în iubire”. Între aceste poeme se desfăşoară registrul erotic din versurile poetului din Canada care scrie numai în limba mamei, de la cîntarea corpului femeii la cîntarea iubirii bărbatului şi a femeii, din cînd în cînd auzindu-se cum “iese din piept cîte un oftat şi încet, încet totul devine un “vis” aflat sub puterea “păsării de pradă”. Cu toate acestea elegiile sunt rare, dar versul lor are o puternică şi autentică vibraţie (A cîta oară, Poem în lipsa ta). Roasele plicuri eminesciene sunt înlocuite de pozele din album (Album). Pasiunea iubirii face din bărbat un răzvrătit luciferic, poetul propunînd imaginea lui propie pentru ceea ce a urmat gestului prin care Eva întinde lui Adam mărul “ (…)gustam/ din merele tale nu-mi păsa/ (…)/ lepădîndu-mă de toate păcatele trupeşti/ între îmbrăţişările tale lumeşti/ izvorîtă din adîncul celulelor adolescentine/ (…)/ nu pot rezista în faţa ispitei reîncarnate/ într-o dulce fecioară” (Baby, baby). Iubirea dăruită de femeie e divină, ea e poruncă divină şi chemare universală (Fata din tablou). Atunci cînd cîntă iubirea ca trăire concretă poezia lui Ionuţ Caragea devine poezie erotică. Poetul are condei pentru senzualitatea iubirii, versurile lui conţinînd metafore care se reţin: “mă sfinţeam în iordanul pulpelor tale/ cuminte într-un dormitor de catifea”. Poetul respinge “rugăciunile deşarte” şi ascetismul mincinos: “universul este doar al nostru pe acest pat/ aşternut paradisul/ ne facem de cap nu ne mai interesează nimic/ ceilalţi îşi muşcă limbile de ciudă/ spunînd rugăciuni deşarte tînjind la fructele tale/ înghiţind în sec”. Senzualismul îmbracă chiar tiparul psalmului:... [continuare]
|
|
fantasy 
sferaonline.ro
SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie