evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
În tren  -  Damnarea numelui  -  În căutarea lacrimilor pierdute  -  Poveste cu un cui  -  Jeopardy  -  Luminile oraşului XXV  -  ªi vremea vine ca să plângi  -  A şaptea faţă a tăcerii  -  2 fast 4 you  -  Depozit.03  -  Poetul cerşetor  -  Sharia (fragment)  -  Liber arbitru  -  Moştenire de familie  -  Praf minune (III)  -  Luminile oraşului V  -  The Alien Revolution  -  Vatmanul - O pasiune  -  Mr. Loverman  -  Metastază  -  Cuantum sincronicity - formula nemuririi  -  Oglinda îngerilor  -  Poveste de viaţă  -  Visătorul  -  Joia neagră  -  Nyprus  -  Meduza (IX)  -  Luminile oraşului XIX  -  Cruciada bucătarilor  -  Transcendere  -  Solilocviu  -  Proiecţionistul  -  Îngerul cenuşiu - Gabrielle  -  Între ziduri  -  În tren  -  Invizibilul  -  Luminile oraşului 2 (I)  -  Viola  -  Intoxicaţia. Investirea de novice  -  Alertă !  -  Ancheta  -  De acum şi până-n noapte  -  Fiii lui Rawser  -  O viaţă fără început şi fără sfârşit  -  De profundis  -  Luminile oraşului XXXIII  -  Meduza (VI)  -  Cerşetorul  -  Greaţă  -  Striptease


Crucificarea lui Moreaugarin

Györfi-Deák György



Publicat Miercuri, 15 Octombrie 2003, ora 10:05

      Ovidiu Bufnila e printre putinii autori de valoare din generatia cenaclista (intrata în istorie ca "noul val", lansata la sfârsitul anilor '70 - începutul anilor '80), care n-a beneficiat atunci de un volum de debut, desi ar fi meritat-o cu prisosinta. Pâna în 1994, an care începe agonia fandomului românesc, vazuse lumina tiparului doar romanul (asupra acestui termen tehnic vom reveni) "JAZZONIA" (Bacau, Editura Plumb, 1992), premiat de fani în 1993, întâmpinat cu caldura de criticii literari. Mircea Oprita scria în "Anticipatia româneasca" :

      "JAZZONIA este un roman compus cu haz, comedie bufa. Anticipatia se parodizeaza aici voios, fara agresivitate."

      Jurnalul SF avea sa-i dedice numarul 65 (aprilie 1994) în întregime, publicând primele opt capitole dintr-un al doilea roman, "Cadavre de lux", anuntat sa apara la Editura Calende. Ceva n-a mers cum trebuie, pentru ca dupa euROcon '94, Jurnalul SF a continuat sa publice în foileton noi fragmente din carte (nr.76-82 / 1994), care ulterior a figurat si în planul de editura al "Daciei" clujene. În urma privatizarii acesteia, romanul a aparut în cele din urma, dupa înca o serie de peripetii, la sfârsitul anului 2001, în seria de publicatii electronice îngrijita de Societatea Culturala Noesis (CD-ROM + site Internet).

      Daca în JAZZONIA Ovidiu Bufnila ne vorbea despre Entropia Informationala, iar în "Cadavre de lux" dezvaluia Instructiunile Manipularii si cauta Codurile, în aceeasi prezentare din numarul special alcatuit de Jurnalul SF autorul anunta potentiala aparitie a înca doua volume, "Moartea purpurie", un volum de short-short-stories aparut la Editura Brâncusi în 1995 si un roman intitulat "Adamville". Cine va parcurge "Cruciada lui Moreaugarin" va vedea imediat ca este vorba despre o prima varianta a acestui roman.

      Adamville este un orasel populat de personaje bufniliene, care, ca de obicei, se agita într-una, dând viata uneia dintre cele mai ciudate universuri create de un autor român. Unii comentatori au încercat sa-i îndese scrierile în categoria "realismului fantastic dâmbovitean", vazând în inginerul faurar (stapân ce dispune dupa voie de puterea si dirijeaza dupa nevoie ma gia câmpului magnetic) creatorul unui tarâm de vis populat cu simulacre dotate cu constiinta de sine, supuse unor blânde agresiuni degresate (digresiuni maiestrit grupate în sapte oua filozofale), desconsiderate cu o bonomie sora cu tandretea. Precum a observat si Catalin Ionescu în prefata volumului, Adamville este altceva decât un Macondo gadgetizat, el este un tarâm virtual, dar nu cibernetic, ci unul realizat prin sugestie, mijloc magic, care singularizeaza proza lui Ovidiu Bufnila. Adamville e un spatiu exclus din suprarealismul mama, deoarece consuma prea multa energie, prea multa culoare locala, dar e la fel de naucitor. O Lume Noua, creata de un moment magnetic. O pasa. En passant.

      În "Cruciada lui Moreaugarin" ni se vorbeste, conform marturiei autorului, despre "Calea Razbonicului nuntit cu Magicianul". Ovidiu Bufnila însusi a îmbracat camasa mortii si asemenea eroului sau, cu care se identifica pâna la adresa de casuta postala, s-a transformat într-un seism evenimential, un vortex imagiconic în existenta caruia actiuni banale capata întorsaturi neasteptate, meandre fractalice, dislocari din logica realului. Un singur exemplu: la nici doua saptamâni dupa ce am expediat traducerea maghiara a "Americii pierdute", a avut loc atacul terorist asupra turnurilor gemene.

      Moreaugarin, magicianul ucis de Ib Hassan, paraseste lumea mortilor ca sa ajunga într-un alt Infern. Pe tot parcursul romanului el se confrunta cu oglindirea sa, cea destramata si reînsailata în finalul cartii. El este nemuritor, deoarece este unic, mai precis este "principiul lui unu care se multiplica". Magia e o putere fara de chip ("vine ea si dezlegarea lucruri lor!") iese din rigoarea consemnarii savante ("ritmul e cheia lucrurilor") si e disponibila în cantitati ce l-ar deruta pe Harry Potter si colegii sai ("de la stratul de ozon ni se trage" ).

      Moreaugarin este de fapt un anti-erou, vrajile sale sunt tratate ca niste simple vrajeli. Nici Ovidiu Bufnila, nici Agatha, un personaj preluat din Jazzonia si povestirile mai vechi, ce întruchipeaza eternul feminin, nu iubesc eroii în armuri tintuite cu diamante de lumina veche. "Fiinta umana pare sa-si piarda sensul într-o lume aparent sufocata de eroi". Dezamagit, luat în derâdere, magicianul se coboara la nivelul vrajitorilor si procedeaza dupa tipicul solomonarilor: pogoara din ceruri Mandhala, un monstru apocaliptic, ce rade din temelii lumea în care a trait pâna acum. Victoria îi lasa un gust amar, pentru ca cel care dispune de puterea de a distruge Universul, nu poate sa se distruga pe sine. "Jocul fictiunii si al realului creeaza un turbion de nebanuit", o spirala pe care anti-eroul nu poate s-o paraseasca, indiferent de sensul în care o strabate.

     

© Copyright Györfi-Deák György
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online