evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
O noapte într-un ceas  -  Printre oameni  -  Cerc la persoana întâi  -  Luminile oraşului X  -  Chat Room  -  Luminile oraşului XV  -  Dacă ar fi fost să alegi altceva  -  Meduza (XII)  -  Sharia (fragment)  -  Meduza (IV)  -  Fiii lui Rawser  -  Depozit.02  -  Aura urii  -  De profundis  -  Începutul  -  ªi atunci...  -  Nick  -  O lumânare pentru mama !  -  Pasul craiului de munte  -  Acolo unde s-a oprit metroul  -  La lumina...  -  Vatmanul - Reacţiile, Epilog  -  Dona  -  Nevastă rea  -  Oglinda îngerilor  -  ROV-27  -  Răspuns fără întrebare  -  Al nouălea iad  -  Luminile oraşului XVIII  -  Un singur trup, un singur suflet  -  Luminile oraşului XXIII  -  Vatmanul - O pasiune  -  Jocul  -  Cruciada bucătarilor  -  Gender X  -  Stăpânul - Volumul I : Răpirea zeilor  -  Curcubeul  -  Lala  -  K  -  Tolaie  -  Ambiguitate clinică  -  Visătorul  -  Arătarea  -  Mărturisirea lui Abel  -  Taina norilor  -  Luminile oraşului XXVI  -  Luminile oraşului XXX  -  Sub nori  -  Depozit.03  -  Povestea knorgului care îşi caută mama


Auto-decriptarea ontologic-axiologică a Maestrului-Simfonie

„Desp

Adrian Botez



Publicat Sâmbătă, 11 Septembrie 2010, ora 18:07

      ...După cele trei Cărţi ale Întâlnirilor – urmează, în sistemul de gândire şi, mai ales, simţire, al lui Eugen EVU – necesitatea unei cărţi a Despărţirii... „Despărţiri de plural”, cum ţine să precizeze autorul. Să vedem de ce ar fi necesară, atât de devreme, Despărţirea, după TREI atât de frumoase şi fructuoase Întâlniri...

     

      „Mulţumesc trădărilor, care astfel – devreme fiind, fac mai suportabil inerentul Adio al Unuia, către Celălalt...! Caut să-mi fiu aidoma mie, pur şi complex, dar nu complicat, Eugen Evu. Intră şi uită-te, vezi ceea ce oricum vezi şi dumneta, însă altfel. Prin aceasta nefiind suprimaţi de asaltul pluralităţii, prin acesta fiind noi înşine, plurisemantic, unici, aşa cum ne este viaţa, care, nu-i aşa? – este o moarte cu...încetinitorul...Poate...Numărătoarea este călătorie inversă, inversăm Timpul...” (cf. O dizertaţie despre Mişcare, p. 7).

     

      Evident, discuţia pornită (întru explicarea demersului cărţii – implicând un soi de „hartă/ghid spiritual/ă”, pentru [auto-] înţelegere şi [auto-] lectură) - încă de la începutul ei, se duce în plan cosmico-metafizic – şi pune în mişcare termeni şi arhei ai ontologiei Omului Etern.

     

      „Unul” şi „Celălalt” aduc aminte de termenii noicieni, dar, mai cu seamă, de cei ai cărţii lui Mihail Şora - Eu tu, el ea - sau dialogul generalizat ( o carte scrisă în preajma lui decembrie 1989 şi apărută abia în 1990, după ce filozoful îşi multiplicase manuscrisul şi îl difuzase prietenilor…). Acolo, în cartea filozofului Şora (ca şi în gândirea lui Eugen EVU), persoanele gramaticale jucau, de fapt, într-o dramă cosmică, a “iubirilor”/autocunoaşterilor paradisiace aflate în ek-stasis – şi a “trădărilor necesare”, adică a necesarelor perspective, cerute de statutul ontologic al Fiinţei Umano-Divine, pentru a se cunoaşte pe sine, prin autocontemplare “obiectivată”.

     

      Eugen EVU constată că “adio” este atitudinea, gestul uman absolut necesar/ă, pentru a exista, în mod conştient. S-a întâlnit cu sine în mulţi, li s-a dăruit, până la a se dez-identifica, până la a se pierde pe sine (…din vedere şi din existenţa reală).

     

      E timpul, afirmă multpreadăruitul/dăruitorul, să mai şi EXISTE, “să-mi fiu aidoma mie, pur şi complex, dar nu complicat, Eugen Evu”.

     

      Generozitatea nu trebuie să ducă la sinucidere. Generozitatea extremă, fără “oglindire”-conştientizare - duce la masacru, la genocid, la terricid. La pierderea Şansei Soteriologice a Umanităţii.

     

      Hristos s-a identificat, pe Cruce, cu Păcatele Istoriei Umanităţii – dar n-ar fi putut mântui pe nimeni, dacă rămânea în non-disociere de Istorie. Mântuitorul nu este un “oarece inform”: Mântuitorul poate fi DOAR Hristos-Dumnezeu – UNU şi Unicul.

     

      Oglinditul, pentru a putea fi Oglinditorul şi Vizionar-Obiectivat-Mântuitorul.

     

      La fel, şi Poetul!

     

      Să fii “suflet în sufletul neamului tău” – dar, apoi, Golgota s-o urci Singur… Moise se identifică, fireşte, cu “poporul lui Israel”, dar, pentru a-şi împlini funcţia de Călăuză spre Ţinutul Canaanului/”Pământul Făgăduinţei”, trebuie să se unicizeze: să urce SINGUR Sinaiul, să rămână SINGUR înafara Canaanului, pedepsit şi auto-pedepsit: adică, singularizat, precum Viitorul Munte Golgotic, pentru a fi ZĂRIT şi urmat – sau, după caz, de care să se delimiteze Poporul lui Israel – să se delimiteze de păcatul Unicului Moise – pentru a-l păstra drept Călăuză, “loc de Mişcare” a Trupului şi Duhului, totdeodată!

     

      …N-au decât “poporenii” să-l contemple, să-i ofere “pluralitatea-plurisemantismul” lor - dar el să-şi păstreze, faţă de ei, acel “altfel”, UNICITATEA - singura modalitate de a le fi REPER! “Intră şi uită-te, vezi ceea ce oricum vezi şi dumneta, însă altfel. Prin aceasta nefiind suprimaţi de asaltul pluralităţii, prin acesta fiind noi înşine, plurisemantic, unici, aşa cum ne este viaţa”...

     

      …A trăi, întru a te dărui - nu înseamnă nici să-ţi oferi nemurirea, nici să le oferi altora nemurire, în sens biologic. Ci să oferi (ţie şi lor!) TOLERANŢĂ faţă de moarte! Speranţă/vizionarism în “ce este dincolo de ce vezi” …cu ochii fizici. Da, “viaţa (...) este o moarte cu...încetinitorul...Poate...Numărătoarea este călătorie inversă, inversăm Timpul...” – adică, Drumul este comun, dar dacă îţi şi le arăţi Inversul Egoismului Fiinţial/Timpul, celor pe care-i călăuzeşte preaplinul ontologic din tine - poţi să trezeşti forţa Nebănuitului-ca-Inversare-Ontologică, INVERSAREA ONTOLOGIEI TERESTRE, pentru ONTOLOGIA CELESTĂ!

     

      …Mai ales dacă eşti Vizionar, deci Profet, deci Poet!

     

      …Aceasta ar fi intenţia teoretică a filozofului Eugen EVU! Dar Poetul-MAESTRUL iniţiator în vizionarism-Eugen EVU – este, mereu, generozitatea pluralizării întru “ceilalţi!”

     

      …Şi, în definitiv, filozofia se poate dezvolta şi altfel: (tu) EŞTI cu atât mai mult cu cât (ei) SUNT. Fiinţa Maestrului este, de fapt, făptura lui hristică, etern dăruită/oferită. Dar, precum o simfonie, deşi pare o pluralitate de instrumente – prin MUZICA rezultată din armonizarea eurilor-instrumente, este, până la urmă – UNU! – tot aşa şi Poetul: cu cât rezonează cu mai multe suflete, în gestul său euharistc, cu atât (se) obţine, mai limpede, mai explicit, întru UNU – adică, întru HIPER-SINELE SĂU TRANSCENS!

     

      …La fel ca în toate cele TREI CĂRŢI ale ÎNTÂLNIRILOR, şi această “DESPĂRŢIRE” este tot o trilogie: cum putea, altfel, să contrabalanseze despărţirea – întâlnirile?! Partea întâi şi a doua fuzionează, aproape – din punct de vedere tematic.

     

      Partea întâia: Lecturi, jurnale, insomnii…

     

      Partea a doua (p. 215): Pagini invitate, retrăiri, mărturii…

     

      …Partea a treia: Întâmpinări, regăsiri, emoţii…(O întâmpinare: Geo Galetaru şi crinologia sa… - …şi o regăsire: Simona Gabriela Locsei – Arta mitopeică în modernitate – urmând…”O încântare a ochiului minţii…!” – picturi arheice, p. 382).

     

      …Dar, cum deja am spus, “despărţirea evuiană” este şi rămâne doar una pur conceptuală: Eugen EVU, cel care rezonează cu: Morris Cohen (Încercări modulare), cu Varujan Vosganian (Alte întâlniri…), cu Elena Daniela Sgondea (De excelenţă…), cu Darie Pop, George Vulturescu etc. etc. – cu morţi veşnic prezenţi (Ion Chichere – Un prinţ hamletian al Poeziei române) şi cu vii …”alter-ego-uri” (Ion Scorobete, Dumitru Hurubă, Mariana Zavati Gardner…Antonia Iliescu, Gabriela Goundenhooft, Marilena Rodica Chiretu, Nicola Rampin, Ştefan Erdmann … - Octavian Sărbătoare!) - cu atât îşi poate face mai lămurite şi mai explicite şi mai relevante şi mai revelante – ale sale ALTE SCRIPTURI:

     

      - Despre obârşia (originea) lumii, Dizertaţiile…la Apa Sargeţiei! (cf. Dizertaţii la Apa Sargeţiei, p. 242) - …despre Ontologia Socio-Umană, despre Omul Primordial şi Omul Actual, despre Creator şi Critic - despre Eternitate, Cunoaştere, Iubire (ceea ce duce la un regim cvasi-tautologic…!) etc. etc. !!! – şi poate năvăli poetic, cu GNOZELE şi EPOPEILE şi “SAPIENŢIALELE” sale, ciudate, proteiforme şi superbe, precum o limbă paradisiacă, de mult pierdută / etern râvnită - cf. Memoria sumeriană, Gnoze: Haggada, Epopeea lui Atrahasis…până la Elogiul dezordinii gândite, p. 363 (dând iama prin toate limbile - …cea mai luminoasă, alături de româneasca Grădiştei, fiind, totuşi, italiana…!), poeseistic (Poeseul: NOUĂ SPECIA LITERARĂ ROMÂNEASCĂ, marca “Eugen EVU”! – cf. Poeseu – mic elogiu românesc după o mie de ani: Omar Khayyam, p. 287, Jurnale, pagini, fulguraţii, p. 295, Noi paradigme, sau ecclectisme?, p. 299, “Contemporan cu fluturii, cu Dumnezeu”, p. 300, Magic world…un poeseu românesc despre cosmogonia Fiinţei, p. 370) – …dar şi cu infinit mai multă şi îndreptăţită impetuozitate, prin etimologiile sale noiciene, sau, pur şi simplu, “evuiene” (cf. Sunetul Zeilor, p. 193 – dar şi Sentinţa cu schepsis, p. 321: “Specie vine de la specializare. Rostul subspeciilor ar fi acela de bază a piramidei trofice, care susţin şi tind către Vârf. Analogia cu Arborele – codificată în Piramidă, este <>…”) - sau prin false “tradiţii”, scăpate din Frâul Adevărului şi Bunului Simţ/Dreptei Măsuri a Lui Hristos (cf. Sincretisme NICICUM…sau zeităţi canibale? – cf. p. 264: “Când <> măcelărim 5 milioane de miei (de Paştile ortodoxe and catolice, 2010…), suntem tribali evrei…Când, de Crăciun, măcelărim milioane de brazi, suntem tribali nordici…Când substituim Sânzienele zeiţei romane Dians – pre-dacicei Bendis), Floriilor evreieşti, nu suntem nici dacici, nici neo-latini, nici iudei: suntem NICICUM…!!!”, p. 264) - sau prin ciudăţeniile sublime ale existenţei terestre, văzute cu ochi fierbinte, DE OM (cf. Despre hibrizi fosile, p. 267, Sapho kineghetikos, p. 269) - sau prin pamfletele sale - virile şi nostalgice, totdeodată… - cu bătaie lungă cât…LUMEA! – de fapt, îndreptate spre lumea asta nestăpânită nici de Dumnezeu, d-apoi de Adversarul…cel mult de “O Paiaţă” dementă: Pudriere din InSula Lesbos sau chibiţe de chibuţ (cf. p. 275), Raiadul vs Raiaua (cf. p. 285), Ubi Patria, ibi Matria? ( p. 307), Diafragma fier-carbon la…guguştiuci (p. 314) etc. etc. etc.

     

     

      …Da, TOTUL lui Eugen EVU este o năvală întru revelarea sinelui, prin “alţii”. De data aceasta (faţă de Întâlniri…), acest proces este mai clar şi intens conştientizat, teoretizat… – dar şi aplicat. “Iadul – sunt ceilalţi…” - mormăia Sartre… Eu – sunt ceilalţi! – pronunţă, cu foarte bună dicţie, Eugen EVU.

     

      …Dostoievschi spunea: “Suntem vinovaţi de păcatele întregii umanităţi!”

     

      Eugen Evu spune, la rândul său: A fi Maestrul cuiva/tuturor, înseamnă să-i ştii şi să-i fii/să le ştii şi să le fii – întru VINĂ şi EXTAZ PARADISIAC, DEOPOTRIVĂ - SUFLETUL!!!

     

      …Nu, nu se poate “ieşi din sistem”, odată ce ţi s-a dat Firea de Călăuză/Maestru şi ţi s-a “împlântat”, în această Fire - Misiunea Hristică: se poate doar “conştientiza” SISTEMUL DUMNEZEIESC al Revelaţiei! (…“revelarea Revelaţiei”…!) – …şi asta o şi face, “cu asupra de măsură”, în cartea sa “despărţitoare”/conştientizatoare de Sine întru Sinea Trans-Individuală - Maestrul Eugen EVU.

     

© Copyright Adrian Botez
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online