evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Penato e căutat de prieteni  -  Poveste cu un zmeu  -  Geneza  -  Colecţionarul  -  Jocul Zeilor (II)  -  Boaba de spumă  -  Cum le văd "ei" pe "ele" în Galeria de artă "Trei Salcâmi"  -  Strada Cosmos  -  Învingătorul ia totul  -  Atingeri sensibile  -  Jocul  -  Ceasul voinicului  -  Calul cruciatului  -  Mesajul  -  Veşnic orizont  -  Coşmar  -  System Error  -  Locul pierdut  -  Crist sideral  -  Detenţie  -  Între „Ei” şi noi, Pământul! (VI)  -  Ziua a şaptea  -  Vizita  -  John-486  -  Rochia străvezie  -  Vânzătorul de ghilotine  -  În umbra deasă a realităţii  -  Cojocul (Cujuh)  -  Vrăjitorul  -  Mimi, Momo şi Mumu  -  O nouă zi  -  Norma  -  Texte.01  -  Întâlnirea  -  Camera de la capătul holului  -  Catedrala  -  Luminile oraşului X  -  Ultima frunză  -  Pojghiţa subţire a conştiinţei  -  Meduza (II)  -  Poveste cu un cui  -  Damnarea numelui  -  Conştiinţa lui Uezen  -  Children of mine  -  Gustul libertăţii  -  A Doua Epocă Întunecată  -  Cristerra  -  Text experimental  -  Principiul alibiului  -  Între „Ei” şi noi, Pământul! (I)


"Fight Club" - Un "Strigăt" postmodern

News Team



Publicat Vineri, 19 Noiembrie 2004, ora 20:36

      HBO redifuzeaza filmul "Fight Club" (SUA, 1999), regia David Fincher, cu: Edward Norton, Brad Pitt, Helena Bonham Carter, Meat Loaf.
     
      Daca nu ati vazut filmul pe marile ecrane, e momentul acum sa lasati totul balta si sa va puneti scobitori la ochi, filmul fiind, dupa parerea noastra, poate cel mai reprezentativ al sfîrsitului de mileniu. Spre deosebire însa de "Seven", filmul cu care David Fincher a dat lovitura, obtinînd adularea unanima pe toate meridianele, "Fight Club" a suscitat reactii destul de amestecate, de la contestare totala pîna la idolatrie, extreme care dovedesc ca ne aflam în fata unei opere revolutionare, care socheaza si bruscheaza, dar nu poate fi înteleasa în momentul de fata pîna la capat.
     
      Trebuie început prin a spune ca "Fight Club" ni se pare echivalentul actual al celebrului tablou "Strigatul" al pictorului norvegian Edward Munch, piesa de baza a expresionismului nascut în cenusa si ruina dezastrului care a fost primul razboi mondial. Nicicînd, în ultimii ani, revolta împotriva civilizatiei si a societatii de consum nu a fost exprimata mai radical, nicicînd anxietatea adusa de transformarea omului într-o rotita a unui mecanism imens, caruia nu poate sa-i vada sensul, nu a fost descrisa mai minutios.
     
      Spre deosebire de toate celelalte revolutii anterioare, inclusiv ultima, cea a miscarii hippie a tinerilor din anii '60, "Fight Club" nu mai propune transformarea lumii pe baze mai bune si salvarea civilizatiei, ci predica întoarcerea la animalitate si salbaticie, ca unica solutie de a iesi dintr-un punct mort si dintr-un cerc vicios. Un singur aspect este însa mai important: acela ca romanul mecanicului auto Chuck Palahniuk, care a stat la baza scenariului (pe cînd o editura romîneasca ne va lamuri ce e cu aceasta carte, care pare cu totul extraordinara?) si filmul lui David Fincher sunt create în era postmoderna, postistorica si, la urma urmei, postumana. Autorii stiu foarte bine ca nici o schimbare si nici o revolutie nu mai sunt posibile de acum încolo si, folosind cu abilitate tehnicile naratoriale ale vremii lor, ofera spectatorului afin doar o simpla defulare artistica, pe durata celor 2 ore cît dureaza filmul. De aceea totul se dovedeste a se fi petrecut doar în capul personajului principal, un complex reflex mental al unei constiinte prea lucide. Cu alte cuvinte, nimeni nu se va duce sa puna bombe dupa terminarea filmului, ci doar îsi va confirma ceea ce deja intuia.
     
      Opera nascuta din postmodernitate si integrata adînc în ea, "Fight Club" este singura revolutie posibila de acum încolo, una pur mentala. Pe de alta parte, filmul poate fi vazut si ca o subtila analiza a principiului masculin în epoca noastra, în care singura modalitate de a mai "simti" ceva este sa-ti dai singur un pumn în nas. Atentia trebuie sa fie maxima în timpul vizionarii, fiindca în film sunt replici formidabile (de exemplu, "cînd spatiul cosmic va fi colonizat, planetele si galaxiile vor purta nume de mari corporatii"!).
     
      Regia lui David Fincher este uluitoare, taindu-ti pur si simplu rasuflarea si tinîndu-te tintuit de scaun pîna la ultima secventa. Interpretarea celor trei actori principali este magnifica, Edward Norton dovedind ca este unul dintre cei mai extraordinari actori ai vremii noastre, iar Brad Pitt ca este, orice s-ar spune, un actor foarte bun.
     

© Copyright News Team
Sursa :   România Libera
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online