evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Războiul lumilor  -  Calul cruciatului  -  Molecula Vieţii de Apoi  -  La frontieră  -  Gol  -  Veşnic orizont  -  Luminile oraşului XXXI  -  Fata din vis  -  Ankirah  -  Recreaţia  -  Praf minune (III)  -  Drumul spre  -  Marea Neagră. Iulie  -  Detenţie  -  Uezen. Echilibrul lumilor  -  Fata mării, Poliana  -  John-486  -  Anul 10000  -  Pierduţi în ceaţă  -  Avocatul celui care a vrut să mă omoare  -  Odă pentru Măria Sa, Îngerul nostru  -  În tren  -  Un singur trup, un singur suflet  -  Lumea lui Ingo  -  Printre oameni  -  Taina norilor  -  Stăpânul - Volumul I : Răpirea zeilor  -  Dependent TV  -  Corabia nebunilor  -  Cadoul  -  În căutarea lacrimilor pierdute  -  Submarinul Roşu  -  Povestea knorgului care îşi caută mama  -  Limoniu  -  Aedes  -  Almateea  -  Lumea prin ţeava puştii  -  Tranzit  -  Program de criză  -  Natură moartă, cu portret  -  Răscrucea  -  Pasul craiului de munte  -  Descoperirea  -  Resacul Timpului  -  O viaţă fără început şi fără sfârşit  -  Dialog cu Ion Luca Caragiale  -  Meduza (X)  -  Jocul Zeilor (IX)  -  Sedrina  -  Nebunul


O istorie literară a sentimentelor: „Spiritul vrâncean, în lecturi elective”

Adrian Botez



Publicat Duminică, 13 Februarie 2011, ora 15:20

      ...Filosoful, eseistul şi criticul literar tecucean IONEL NECULA s-a decis (după multe frământări interioare, dar amânată fiindu-i lucrarea şi de tulburi potrivnicii ale vremilor şi de întâmplări neprevăzute, din partea oamenilor) să scrie o istorie a literaturii vrânceneşti...

      Dar, precum spune nefericitul boier Miron Costin despre colegul său mai bătrân, Grigore Ureche: „Laud osârdiia răposatului Urechie vornicul, carile au făcut de dragostea ţărâi letopiseţul său (…).Ori că n-au avut cărţi, ori că i-au fostŭ destul a scrie de mai scurte vacuri, destul de dânsul şi atâta, câtŭ poate să zică fiéştecine că numai lui de această ţară i-au fostŭ milă, să nu rămâie întrŭ întunerecul neştiinţei” – tot aşa voi zice, şi eu, despre amicul meu IONEL NECULA: „Laud osârdiia în această viaţă trăitorului cărturar Ionel Necula, carile au făcut de dragostea ţinuturilor vrânceneşti letopiseţul său (…).Ori că n-au avut cărţi, ori că i-au fostŭ destul a scrie de mai scurte lucruri şi vremi, destul de dânsul şi atâta, câtŭ poate să zică fieştecine că mai numai lui de această Ţară a Vrancei i-au fostŭ milă, să nu rămâie cărturarii ei întrŭ întunerecul neştiinţei Ţării Românilor…!”

      ...Sau, mai „pre” limba modernă: văzând bunul şi blândul şi eruditul critic tecucean că vrâncenii nu prea „sar” să-l ajute (măcar cu bunăvoinţă şi cu date biobibliografice!), neputând, deci, întocmi o ISTORIE a literaturii vrâncene, în sensul cronologic şi ştiinţific-acribios - s-a mulţumit şi limitat să facă...”electivitatea” amicală, asupra unei literaturi provinciale... A rezultat, astfel, cum singur mărturiseşte, „o culegere” (de oameni, de recenzii – „recenzii” în sensul cel mai larg, în care până şi o viaţă de om poate şi trebuie recenzată, de o instanţă mistică sau încă umană... - ...recenzii despre cărţi şi despre vieţi de oameni care au scris...ba chiar discursuri de tip „remember”/necrolog, în faţa gropii deschise spre Ceruri, pentru un confrate-scriitor vrâncean sau altul...). Şi cu senin suflet prietenesc a făcut-o, şi cu memoria (prin excelenţă, selectivă...!), mai mult decât cu documentul! - ...încât a rezultat „o istorie literară a sentimentelor” lui IONEL NECULA, faţă de scriitorii Vrancei contemporane lui. O istorie a vieţii autorului, intersectată, aleatoriu sau nu, cu scriitori vrânceni...Deci, se înţelege de la sine că nici din punct de vedere axiologic, al valorii scriitoriceşti (modulare sau comparative) a celor luaţi în seamă - nu s-a făcut o selecţie ştiinţifică...unii (puţini, e drept!) dintre cei cuprinşi în cartea sa fiind, mai curând, aspiraţionali spre „scriitoriceală” (poate, câţiva, chiar veleitari...grafomani!), alţii, doar cu „aere” de scriitori...şi asta, pentru că USR-ul, cică, i-a „confirmat”...! USR-ul nu mai confirmă, cam de multişor, valori estetice...dar lor, sărmanii, cine să le comunice acest Adevăr...à la Polichinelle?!

      Iată propria mărturisire, cu valoare şi de „mea culpa” (nu e necesar, pentru un atât de sincer şi cald prieten al Vrancei! – ci îţi mulţumim, IONEL NECULA, cu stinghereală: în definitiv, nu s-a aflat niciun vrâncean, care să tenteze o cât de sumară istorie literară a judeţului Galaţi...pentru o cât de firavă „reciprocitate de inimă”!), a autorului, din Prefaţă: „N-aş zice că mi-am propus intenţionat să mă împrietenesc cu scriitorii din Vrancea, dar alcătuirea localităţilor noastre (între Focşani şi Tecuci distenţa este de doar 30 km) ne-a adus, vrând-nevrând, în graţii reciproce şi-n parteneriat sporitor (...) Evenimentele culturale ne găseau împreună, schimbând între noi cărţi şi idei (...) Am considerat că adunarea între două coperţi a acestor poziţionări reprezintă un crâmpei din istoria mai nouă a devenirii şi înstructurării culturii vrâncene. (...) Sigur că nu va fi o carte perfectă şi completă, că va avea multe scăpări, că vor fi apărut şi cărţi necunoscute de noi şi care-au rămas neconsemnate publicistic. Lucrul perfect se realizează greu şi, de regulă, nu e la îndemâna muritorilor. Oricum, noi n-avem această pretenţie, iar carenţele acestei culegeri ni le asumăm cu răspundere şi cu dorinţa sinceră de a le îndrepta ulterior cu loialitate şi bună credinţă”).

      ...A rezultat, de fapt, mai curând o carte de amintiri şi alcătuită pe baza mai vechilor sale recenzii, asupra scriitorilor vizaţi de cartea sa de acum. Şi, ca să nu fie cu supărare, la „aşezare” şi ierarhizare...i-a aranjat pe scriitorii de care-şi aminteşte – ALFABETIC!: Constantin Amăriuţei, Ionel Bandrabur, Adrian Botez, Camelia Ciobotaru, Constanţa Cornilă, Adrian Cosmin Cocioabă, Valeriu D. Cotea, Ion Croitoru, G.G. Constandache, Mircea Dinutz, Victor Frunză, Constantin Ghiniţă, Ion Miheci, Gheorghe Mocanu, Marin Moscu, Costică Neagu, Gheorghe Neagu, Aurel Neculai, Ştefania Oproescu, Ion Panait, Virgil Panait, George Pătrăşcanu, Dumitru Pricop, Florin Paraschiv, Ionică Sava, Liviu Ioan Stoiciu, Puiu Siru, Paul Spirescu, Culiţă Ion Uşurelu, Janine Vadislav, Mariana Vicki Vârtosu...

     

      ...Ceea ce a tentat mai mult decât „recenzarea” cărţilor şi vieţilor receptate sentimental – şi anume, tipologizarea scriitorilor vrânceni – nu i-a reuşit, dintr-un motiv destul de vag explicat, rămas în starea iniţială, de interogaţie: „Este scriitorul vrâncean alergic la încadrări tipologice, se teme cumva de vreo anonimizare în cadrul curentului adoptat, sau în cadrul manierei îmbrăţişate? Este tendinţa cultivării dreptului la diferenţă şi a propriei individualităţi atât de viguroasă încât să descurajeze ideea de încadrare într-o direcţie de sens, din cele multe ce se ipostaziază în literatura contemporană? Nu cred într-o asemenea explicaţie. Cel ce se ţine departe de mişcările literare en vogue riscă să ricoşeze singur în matca unei direcţii literare de care nu are cunoştinţă (...) ajungând să se considere crainic şi făclier pe un drum deja bătătorit” (cf. Prefaţă, p. 7).

     

      ...Evident că nimeni care ar dori să judece axiologic literatura vrânceană, n-ar afla un punct de sprijin ferm, în vreo pagină a acestei cărţi mai curând despre prietenìi scriitoriceşti (mai mult sau mai puţin...), decât despre scriitorii vrânceni, în intimitatea lor demiurgică. Dar, paradoxal, cartea lui IONEL NECULA place, la lectură: de ce, oare, când...ea nu prea ajută pe filolog, pe estetician, pe istoricul literar sintetizator de literatură română...? Pentru că e o carte „bună”, binefăcătoare cititului - scrisă cu multă empathie umană (nu, neapărat, şi estetică...), scrisă fără urmă de ranchiună ori venin, ci cu „inimă bună”, cum zice românul – cu o generozitate a amintirilor şi a judecăţilor, extrem de rar întâlnită la „colegii/confraţii” de breaslă...

      IONEL NECULA-tecuceanul CHIAR ÎI IUBEŞTE PE VRÂNCENI!!!...şi, implicit, pe scriitorii Vrancei. Mai „scriitori” sau... mai puţin...

      Un erudit, precum este IONEL NECULA, de data asta devenit, prioritar, „cronicar de sentimente” - îşi „pune în palmă” sufletul, sentimentele sale atât de senine, calde şi sincere, faţă de atâţia scriitori de la „masa umbrelor”...puţini dintre cei cuprinşi în aventura proustiană a memoriei involuntare, sentimentale, a lui IONEL NECULA, mai stau „în lumină”... „Într-un timp scurt, spiritul vrâncean a fost sărăcit de câteva nume providenţiale şi nu ştiu când se vor umple golurile ce s-au produs cu alte nume şi cu alte dispoziţii cărturăreşti, care să ducă mai departe lucrul bun şi auroral, de-acolo de unde l-au întrerupt cei plecaţi. Un vânt rău şi neîndurător a suflat peste spiritul vrâncean şi-a luat cu el spirite nevinovate şi nepregătite pentru treceri rubiconice. Tuturor celor plecaţi le păstrez o pioasă amintire şi le rezerv ca sălaş atriul drept al inimii mele” (cf. Postfaţă, p. 226).

      E o carte care ea însăşi, reprezintă un obiect infinit mai artistic, mai poetic în expresie - decât cărţile multor...”artişti”-referenţi/referiţi, din ea...o carte atât de blând-nostalgică, încât, adesea, îl cutremură pe cititor (mai ales la nivel de necrologuri...): „În urma noastră, n-a mai rămas decât Dumitru Pricop să vegheze peste oraş şi peste spiritul vrâncean, ca un făclier care a cioplit fără odihnă la temelia verbului poetic şi la înzdrăvenirea spiritului vrâncean, din care s-a revendicat ca un adevărat prinţ al mărturisirii harice. Rămâi cu bine, Mitică. Te lăsăm în voia soarelui ca să-ţi mângâie privirile, a ploilor ca să-ţi spele amândoi obrajii, a vântului, ca să-ţi „ventileze” pletele. Câtă vreme vei fi acolo, pe soclu, vom şti că Vrancea poate spera la un destin sedimentat din cremenea munţilor şi din fervorile Vrâncioaiei (...). A rămas soclul înalt, din înălţimea căruia străjuieşte chipul de faur bronzat al poetului împăcat cu toate” (cf. Singurătatea Poetului, p. 154).

      Sau: „Constantin Ghiniţă avea vocaţia prieteniei şi o cultiva cu aceeaşi dragoste cu care, bănuim, Iisus îşi alegea însoţitorii. (...) N-a fost nimeni care să aibă nevoie de sfatul lui binevoitor şi să nu găsească toată înţelegerea. Clocotea de bunătate, de spiritul prieteniei şi tânjea după prilejuri colocviale. (...) Noapte bună, Ticule, şi Dumnezeu să te ţină prin apropierea lui” (cf. Necrolog Constantin Ghiniţă, p. 68).

      Nu lipsesc, din această culegere de texte-recenzii, despre cărţi eterne, nici judecăţile subtile, de ridicată valoare hermeneutică (dar aceste texte deja erau cunoscute, de noi, din reviste ale unor ani trecuţi...şi, deci, poartă, în mintea noastră amintitoare, o „patină”, care ne împiedică să le încă adâncim valoarea şi gravitatea ideatică...): „Nu se poate spune că poetul a renunţat la temele vechi şi perene, care-au făcut deliciul travaliului de altădată – erosul, bunăoară - , dar toată fenomenologia este transpusă într-o altfel de partitură, a faptului consumat şi irepetabil, care se substituie dispoziţiei opţionale. Privat de antonime, timpul viitor nu mai este antiteza trecutului, ci chiar trecutul cu toate patimile lui frânte, consumate, epuizate” (cf. Poetul Ion Panait – un clasic în geacă şi blugi, p. 116). Sau: „E un miracol aici, pentru că muntele, pentru noi, a fost, deopotrivă, cetate şi catedrală, în care spiritul românesc s-a zidit şi s-a depozitat de vremi şi de aluviuni alterante. Nu te poţi considera decupat din peisajul muntos, fără să-ţi asumi ipostaza de coloană şi de cariatidă a bolţii sub care s-au trudit strămoşii, de la descălecare încoace. Numai omul de munte ştie cât contează relaţia fraternală şi indiviză cu tărâmul stâncos, cât de binefăcătoare, pentru om şi istorie, poate fi asocierea lui cu tărâmul pe care-l măsoară pasul” (cf. Dumitru Pricop – Poetul ca un munte de patimi, 135)

      ...Cum ziceam, o carte bazată pe „memorie electivă”...alege, selectează – nu totdeauna cu deplină dreptate...Subiectivismul acut este inerent unei astfel de înfăptuiri, mai curând beletristice, decât hermeneutice. De ce (...s-ar întreba unul care nu ştie definiţiile lui Proust şi ale învăţăceilor săi, date memoriei involuntare...) – de ce lipseşte, din „şirag”... - spre exemplu, mult-prea-blândul şi umilul, cât şi prea modestul, şi, deci, umilitul (de oameni şi soartă), dar ctitor (...atât de delicat, în împlinirea Misiunii sale de Duh!) al culturii vrâncene postdecembriste, atât de talentatul Poet (AUTENTIC!) şi scriitor (în genere), jurnalist de „mare meserie” – CORNELIU FOTEA (am zis: „mult-prea-blândul” - deci, din aceeaşi familie atitudinală şi de suflet şi fire cu autorul, cu IONEL NECULA!)?!

      ...Fireşte, întrebarea de mai sus rămâne să zbârnâie în urechea „făptaşului” Uitării...

      Sau, nu.

      ...Ceea ce-mi doresc este ca, dincolo de cartea acestui erudit şi bun prieten (tecuceano-gălăţean...) al scriitorilor vrânceni – să apară ADEVĂRATA şi...grava Carte de Hermeneutică - nepărtinitoare (prin nicio prietenie, decât aceea a Adevărului Hermeneutic!), carte profund analitică, asupra trudei scrisului vrâncenesc – carte ca rod, însă, al studiului acribios, din partea unui „senator de drept” al criticii vrâncene profesioniste. Există aşa ceva şi se poate!

      ...Chiar dacă va fi infinit mai seacă, multora (să dea Dumnezeu!) neplăcută... ea, acea râvnită şi încă aşteptată CARTE va ajuta mult mai mult (decât încântătoarea lucrare „prietenească”, pe care-o ţin, în aceste momente, în faţa ochilor, pe birou!) la decantarea valorii spirituale autentice şi la „plivirea” (..măcar, dacă nu chiar la...eradicarea!) imposturii scriitoriceşti, care, azi, în toată România Artei Logos-ului (înfeudată satrapismului axiologic al unui USR corupt!) sufocă, falsifică mai toate treptele axiologiei şi batjocoreşte demoniac mai toate încercările de „răsărit auroral” şi de impunere ale Artei (cu „A” mare), iar nu a tot felul de furnicare/viermuieli, insalubre, ba chiar letal-toxice! – a tot felul de „încuscriri” imorale şi hâde, efemer-morganatice şi ludic-tranzacţioniste!

      ...Deocamdată, îţi mulţumim, cu plecăciune şi recunoştinţă, pentru calda şi atât de binevoitoarea ta PRIETENIE, faţă de Ţara Vrancei şi faţă de truditorii ei întru toate cele ale „condeiului”, dragă IONEL NECULA!!!

     

© Copyright Adrian Botez
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online