evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Umbrele nopţii  -  Fălci însângerate  -  Viola  -  O dimineaţă perfectă  -  Ankirah  -  El cu durerile şi greşelile lor  -  Variaţiuni pe o temă mai veche  -  Corabiile lungi  -  Gri şi roşu auriu  -  Casa nebunilor  -  Fata morgana  -  Natură moartă, cu portret  -  Melcul  -  Duel în Lumea Visurilor  -  Arta fugii în cinci acte  -  Reactorul  -  Muza  -  Vatmanul - Purificarea  -  Planeta ascunsă  -  Aniversarea  -  Ignis  -  Uezen  -  De acum şi până-n noapte  -  ªahul de duminică  -  Exterminatorul  -  Salvatorul  -  System Error  -  Caiet de regie  -  Pendulul municipal. "La dolce vita"  -  Ziua a şaptea  -  Fără doar şi poate  -  Dincolo de evoluţie  -  Halucinaţie  -  Spiritul este liber şi insurgent  -  Ceasul ispitirii  -  Amintirile unei lumi departe, departe de tot  -  Luminile oraşului 2 (I)  -  Toate filmele româneşti au un final trist  -  Vrăjitoarea  -  Jocul  -  Jocul meu pentru Dumnezeu şi ai lui  -  Vatmanul - Reacţiile, Epilog  -  Cristerra  -  Povestea unui suflet  -  Acolo unde s-a oprit metroul  -  Cioara  -  Fugind pe cerc  -  Puroi III  -  Meduza (VIII)  -  Nouăsprezece zile (II)


Amita Bhose: Manual de limba sanscrită

Amita Bhose: Manual de limba sanscrită
  Carmen Mușat-Coman
varianta print

Carmen Mușat-Coman



Publicat Duminică, 27 Martie 2011, ora 10:37

      Apariție martie 2011, editura Cununi de stele

      256 pagini, format 16,5/23,5 cm

      Culegere computerizată și îngrijitor ediție: Carmen Mușat-Coman


     

      Istoria primului Manual de limba sanscrită din România

      de Carmen Mușat-Coman

     

      „Am fost acuzată pentru că am iubit România. Îmi recunosc «vina». De dragul culturii române, cu dorinţa de a întemeia o şcoală serioasă de indianistică, m-am stabilit aici. Dacă am vrut să împart soarta poporului român, am suferit de frig, foame şi frică – acea teamă care aproape ne-a paralizat minţile – alături de el. Nu m-am gândit să plec de aici, nici să trâmbiţez la posturile străine de radio. Scriam cu mâna în mănuşă, umblam după lumânări pentru serile fără curent, aşa cum făceau mulţi. N-am învăţat, însă, să patinez pe străzile Capitalei, pentru că în fiecare zi studenţii mă luau de mână, mă duceau la Universitate – la cursuri sau la examene – şi mă aduceau acasă. Uitându-mă la acele fiinţe înfometate, înfrigurate, deprimate moral, uneori mi se părea că vorbesc unor statui, într-o galerie de artă. Când le ascultam lecţiile, vedeam cum le-au îngheţat buzele, în «temperatura camerei». Totuşi, lumina privirii lor mi-a dat puterea să rezist.“

      *

      Iată ce scria Amita Bhose în 1991, cu un an înainte de a muri. E inutil să spunem că sunt scrise în română, cum e inutil să adăugăm că a predat numai şi numai în limba română... Aceste câteva cuvinte ale domniei sale ne dezvăluie dragostea şi respectul cu care era înconjurată de studenţi şi reprezintă, totodată, o declaraţie de dragoste făcută poporului român. Că numele Amita Bhose este legat pentru totdeauna de România, ţara unde a ajuns printr-o întâmplare a destinului, ţara unde s-a stabilit şi a murit e un lucru bine ştiut. Mulţi dintre cei care vor deschide acest Manual, foşti cursanţi ai Amitei Bhose, vor retrăi, cu emoţie şi nostalgie, clipele când au redevenit copii, învăţând alfabetul sanscrit sau cel bengalez.

      *

      Îngrijitoarea acestui Manual a avut privilegiul de a fi studenta şi colaboratoarea Amitei Bhose. Iar dacă îşi va depăna amintirile aici, în câteva rânduri, o va face pentru a încerca să creioneze portretul acestei mesagere unice a Indiei, spre a fi cunoscută şi de către cei ce nu s-au bucurat de şansa de a o avea profesoară.

      Aşadar…

      „Prima întâlnire cu Didi (Amita Bhose) a fost într-un amfiteatru al Universităţii Bucureşti, în toamna anului 1984. Uşa s-a deschis în timpul unui curs şi o doamnă îmbrăcată într-un sari elegant s-a apropiat, încet, de catedră. Dintr-odată parcă am intrat în alt timp, prezenţa ei printre noi părea ireală. Putea avea 35 de ani dar la fel de bine 55. Era distinsă, se mişca lent, cu graţie, iar glasul ce rostea cuvintele într-o română perfectă era cântat ca o melodie. Deşi ne aflam sus, în băncile amfiteatrului, părea că ne domină prin prezenţa-i nobilă. Ne intimida dar ne şi fascina în acelaşi timp.

      S-a prezentat şi astfel am aflat că în fiecare sâmbătă limba lui Rabindranath Tagore, bengali, era predată chiar de o vorbitoare nativă. Sanscrita, civilizaţia indiană erau şi ele cursuri facultative dar învăţate temeinic de către cei care alegeau să cunoască universul atât de fascinant al Indiei. India era atât de aproape... Şi de atunci mi-a fost şi îmi este aproape, deşi fizic nu am ajuns niciodată în ţara Mahabharatei. Curios, nici nu simt nevoia, poate pentru că am cunoscut India prin acest mesager al ei unic.

     

      Acest mesager unic mi-a schimbat viaţa. Am cunoscut nu numai o lume la care doar în vis puteam ajunge în anii aceia ai comunismului, dar mai ales un OM cum n-am mai întâlnit de atunci. De la Didi am învăţat – şi nu numai eu – disciplina unei materii, seriozitatea, dragostea pentru India. Niciodată nu spunea că nu are timp pentru noi, discipolii săi. Era o onoare şi o bucurie să o însoţim pe drumul spre casă sau să răspundem invitaţiei de a bea o cană cu ceai. Ne răspundea întrebărilor, ne corecta traducerile, ni le trimitea apoi prin poştă în colţurile de ţară în care ne risipiseră repartiţiile guvernamentale.

     

      Visul său a fost să creeaze specialişti care să-i continue munca. După Revoluţie a crezut că acest lucru va fi mult mai uşor, fiindcă dispăruse cortina de fier. Paradoxal, nu a fost aşa. Manevrele mârşave au reuşit s-o îndepărteze şi s-o înnegureze. Doi ani le-a ţinut piept aproape singură, era însă prea mult chiar şi pentru un spirit luptător ca al lui Didi.“

     

      *

     

      Când a murit, în 1992, Amita Bhose avea multe proiecte finalizate sau începute. Definitivase Manualul de limba sanscrită – prima parte era aproape gata de tipar – vom explica în continuare în ce condiţii – , a doua parte era într-o formă finală, în ciornă. Lucrarea, în totalitatea ei, cuprindea peste 600 de pagini de manuscris. Modul de redactare a Manualului de limba sanscrită era asemănător celui primelor trei instrumente de lucru pentru cursanţii de la limba bengali – Curs de limba bengali, Manual de limba bengali, Dicţionar bengali-român, realizate tot de Amita Bhose. Cum nu existau tipografii cu caractere bengaleze şi nici măcar o maşină de scris cu caractere bengaleze, textul în română era bătut la maşină de Amita Bhose iar studenţii cu scris caligrafic copiau, din manuscris, partea în limba bengali. Aşa au fost completate sute de pagini pentru a fi multiplicate în tipografia Universităţii – numai Dicţionarul are 850.

      Aceeaşi soartă urma să aibă şi Manualul de limba sanscrită. În 1990 prima parte este încredinţată, pentru transcriere în sanscrită, studentului Mircea Itu. În momentul morții, primul volum (lecțiile 1-20, fără lecția 21 și rezolvarea exercițiilor) fusese copiat, stângace, de acesta. (Nu știm ce copii ale lecțiilor se mai află în posesia lui – inclusiv ale celor excluse de autoare din Partea I și nepublicate în primul volum). Manuscrisul transcris are, pe margine, indicațiile Amitei Bhose, pentru corectarea greșelilor de copiere sau semnalând mici modificări. Pentru culegerea computerizată noi am folosit manuscrisul original, ținând cont de observațiile făcute de Amita Bhose pe exemplarul aflat în posesia lui Mircea Itu și returnat. Din păcate, deși acesta mărturisește că îi poartă Amitei Bhose „o veșnică recunoștință“, o face într-un mod josnic: prin plagiat, publicând acest prim volum în 2001, cu același titlu, sub semnătură proprie. Modificările sunt minore, intervențiile în partea sanscrită dovedindu-se a fi făcute în mod greșit. E trist și nedemn că a trădat încrederea pe care i-a acordat-o profesoara lui.

     

      *

     

      Manualele elaborate de Amita Bhose – de bengali şi sanscrită – au avut la bază experienţa acumulată la cursurile practice susţinute la Universitatea Bucureşti. Iată ce spune autoarea: „La cursurile facultative de sanscrită şi bengali pe care le conduceam se înscriau foarte mulţi studenţi din alte instituţii de învăţământ superior, precum Politehnica, Institutul de Arhitectură, Institutul de Teologie, Facultatea de Medicină şi de la alte facultăţi universitare, de ex. Matematică, Geologie, Chimie, Fizică, Istorie-Filosofie şi, de asemenea, salariaţii şi pensionarii de diverse profiluri profesionale. Nici ei, nici studenţii de la Filologie nu primeau nici măcar un certificat de absolvire. Tot ce au făcut ei au făcut de dragul culturii.

      Şi au făcut multe. Au redactat lucrări de sinteză şi au tradus din bengali şi sanscrită, unele traduceri fiind chiar publicate în „Ramuri“, „Convorbiri literare“, „Orizont“, „România literară“ şi apoi în „Dimineaţa“ şi „Columna“ (Tg. Jiu). Şi-au dovedit şi talentul artistic. Spectacolele noastre anuale literar-artistice cu ocazia zilei naşterii lui Tagore au devenit celebre. În vara anului 1981 au prezentat o piesă a aceluiaşi autor indian, în traducerea mea, la Casa Universitarilor din Bucureşti. A fost o premieră absolută pe ţară (vezi Recenzia la „Teatru“, iul-aug.1881, p.162).

      A fost la bază, evident, meritul profesorului. Dar incontestabil rămâne faptul că m-au inspirat întrebările necontenite ale studenţilor. Pasiunea, dragostea şi sârguinţa lor mi-au întrecut orice aşteptare. Orice profesor din lume s-ar fi mândrit cu asemenea studenţi. Baza reală a realizărilor noastre au fost relaţiile afective între profesor şi studenţi, sentimentul de respect reciproc. Îi priveam pe studenţi ca pe viitorii mei colegi.“

      Pe lângă cursurile facultative de sanscrită – din 1978 până în 1991– şi bengali – din 1972 până în 1991, Amita Bhose a susţinut şi un curs facultativ de cultură şi civilizaţie indiană şi cursul de estetică indiană din cadrul disciplinei oficiale de hindi.

      Deoarece biblioteca universitară nu dispunea de materiale necesare pentru aceste discipline, totdeauna a împrumutat studenţilor cărţi din propria bibliotecă precum şi cele împrumutate de la alte biblioteci, în vederea pregătirii examenelor. Îşi petrecea vacanţele de vară, de regulă, documen-tându-se în bibliotecile de specialitate din Anglia şi India, întreţinându-se din propriile resurse financiare, ajutată de rudele sale. Cărţi importate din străinătate, materiale multiplicate în bibliotecile străine erau puse la dispo-ziţia studenţilor şi absolvenţilor care voiau să-şi aprofundeze cunoştinţele. Şi una şi alta au implicat cheltuieli în valută din buzunarul propriu. Studenţii trebuie că-şi amintesc şi acum de cărticelele în bengali sau sanscrită, după care buchiseau, mici manuale după care învăţau elevii bengalezi şi pe care Amita Bhose le cumpăra din India, ca material didactic pentru cursanţii români.

      *

      Iată însă că, la 20 de ani de la definitivare şi tot atâţia de la dispariţia fizică a autoarei, cei ce doresc să înveţe limba divină au un material didactic în propria lor limbă, realizat, aşa cum afirmam, pe baza experienţei acumulate în timpul celor peste 20 de ani de predare a acestei discipline la Universitatea Bucureşti. Din 1990-1991, modalitatea de tipărire s-a schimbat. Paginile care odinioară au fost bătute la maşină, cu spaţii libere pentru a fi completate cu scrisul de mână, în devānagāri, spre a fi apoi multiplicate în tipografie, au fost acum culese computerizat cap-coadă. Scrisul de mână a rămas însă o mărturie a muncii titanice depuse de Amita Bhose. Pentru istoricul limbii sanscrite în România, ni s-a părut important să redăm, la finalul unor capitole şi al acestui prim volum, facsimile cu paginile originale.

     

     



     

      Primul Manual de limba sanscrită din România. Volumul I.

      Editura Cununi de stele

      Ediție îngrijită de Carmen Mușat-Coman


     

      Manualul de limba sanscrită, conceput de Amita Bhose, este rodul muncii de câţiva ani pe baza experienţei didactice dobândite la Universitatea Bucureşti, unde a susţinut cursuri practice facultative de limba bengali (1972-1991), limba sanscrită (1978-1991) şi civilizaţie indiană. O experienţă – de notat că a ținut cursurile numai în limba română – care i-a permis formarea unei metodologii a predării limbilor bengali și sanscrită cursanților români. Deși limbile sanscrită și bengali au avut regim de curs facultativ cu asistență de 2 ore pe săptămână, studenții acestor cursuri au reușit să traducă texte literare, unele traduceri fiind publicate în revistele românești. Periodic erau susținute spectacole literar-artistice și sesiuni de comunicări științifice de profil indian, la care-și dădeau concursul studenții Amitei Bhose. Nici o altă secție de limbi orientale nu a avut o activitate atât de bogată. Cu alte cuvinte, nici un alt cadru didactic nu le-a insuflat studenților atâta pasiune pentru cultura de profil. Absolvenții cursurilor repartizați în provincie corespondau cu domnia-sa, trimițându-i exerciții și traduceri pentru control.

     

      Manualul, cuprinzând aproximativ 600 de pagini de manuscris, în ciuda apariției întârziate, după aproape 20 de ani de la definitivare și tot atâția de la moartea autoarei, constituie un pionierat în direcția studierii sanscritei. În 1990 nu exista o astfel de lucrare în română și nici într-o altă limbă europeană. Astfel, Manualul reprezintă un valoros instrument de lucru pentru toți cei interesați de limba divină - filologi sau fără pregătire serioasă de specialitate.

     

      Primul volum din cele trei ale Manualului are 256 de pagini și costă 59 de lei.

     

     


     

      AMITA BHOSE (Calcutta, 1933 – București, 1992)

     

      În peisajul cultural românesc, cercetătoarea, scriitoarea, traducătoarea şi profesoara Amita Bhose are un loc aparte. Născută la Calcutta în 1933, într-o familie cu o bogată activitate culturală şi ştiinţifică, absolvă Facultatea de Chimie, Fizică şi Matematică a Universităţii din Calcutta, în 1953. În 1959, împreună cu soţul său, inginer geolog, vine în România, înscriindu-se la un curs de limbă şi literatură română, pentru doi ani. Se reîntoarce în India unde debutează în presa indiană cu articolul Rabindranath în România. E începutul unui lung şir de articole, în bengali şi engleză, despre cultura şi literatura română, din care face şi traduceri. În 1965 absolvă Facultatea de Bengali-Engleză la Universitatea din Calcutta iar în 1971 se înscrie la doctorat, cu o bursă din partea statului român, la Facultatea de Limbă şi Literatură Română din cadrul Universităţii Bucureşti. Din 1971 până la moartea sa va trăi în România, „ţara pe care a iubit-o poate mai mult decât mulţi dintre români şi a slujit-o cu inteligenţa şi condeiul ei” (Zoe Dumitrescu-Buşulenga). În India publică traduceri în bengali din poezia română contemporană, din Sadoveanu, Marin Sorescu, iar piese ale lui I.L. Caragiale, Mihail Sebastian văd lumina rampei. În 1969 apare, în bengali, volumul Eminescu: Kavita (Poezii), prima traducere a lui Eminescu în Asia.

     

      Revenirea în România, în 1971, are şi resorturi sentimentale: „După moartea tatălui meu, va mărturisi dânsa într-un interviu, m-am întors în România ca să caut un ungher de afecţiune în mijlocul poporului român”.

      Din 1972 i se oferă ţinerea unui curs facultativ de limba şi literatura bengali la Universitatea din Bucureşti şi în acelaşi an primeşte Premiul Uniunii Scriitorilor pentru traducerea lui Eminescu în bengali. Din 1978 e angajată lector suplinitor la Catedra de limbi orientale, predând, numai în română, cursuri practice de sanscrită şi bengali si cursuri teoretice de civilizaţie şi estetică indiană. Redactează un Curs de bengali (1974), urmat de Dicţionarul bengali-român (1985) şi Manualul de bengali (1988), toate trei scrise de mână, cu ajutorul studenţilor săi, tipografiile nedeţinând caractere bengaleze. De-a lungul anilor, generaţii de studenţi au cunoscut, graţie dăruirii sale, limba şi literatura lui Tagore, publicând traduceri în revistele literare ale vremii şi susţinând spectacole în sanscrită şi bengali.

     

      Pe lângă activitatea didactică, Amita Bhose are o bogată activitate de traducător din bengali în română: Proverbe şi cugetări bengaleze, Povestea prinţului Sobur (basme bengaleze), Scrisori rupte (antologie de scrisori ale lui Rabindranath Tagore, prima traducere în română a antologiei realizată direct din bengali). Stabileşte textul Gramaticii sanscrite mici de Fr. Bopp, tradusă de Eminescu şi rămasă în manuscris, însoţindu-l de aparatul critic respectiv. Textul va fi publicat în 1983 în volumul XIV al Operelor lui Eminescu, editate de Editura Academiei. În 1978, Editura Junimea publică teza sa de doctorat sub titlul Eminescu şi India, reeditată în 2009 de editura Cununi de stele, editură care, prin reprezentantul său, Carmen Mușat-Coman, deține exclusivitatea publicării operei Amitei Bhose.

     

      În presa străină şi românească, de-a lungul vieţii, a publicat, în periodice, peste 56 de traduceri din literatura română în bengali şi din bengali în română, peste 90 de articole şi studii. A susţinut mai mult de 100 de conferinţe şi emisiuni radiofonice şi a acordat peste 20 de interviuri pe teme culturale.

     

      Cronologia detaliată a vieţii şi operei acestei personalităţi unice în cultura română este publicată pe site-ul www.amitabhose.net

     

      Din ianuarie 2009, editura Cununi de stele a publicat 9 titluri ale Amitei Bhose: Proverbe şi cugetări bengaleze, Radha şi Krişna, de Chandidas, traducere din bengali, Maree indiană. Interferenţe culturale indo-române, Eminescu şi India, Proza literară a lui Eminescu şi gândirea indiană, Eminescu şi limba sanscrită, Dialoguri cu Amita Bhose, Sărbători sezoniere din India, Manual de limba sanscrită, vol. I.

     

      Carmen Mușat-Coman

      director editorial www.edituracununidestele.ro

      office@edituracununidestele.ro

     

© Copyright Carmen Mușat-Coman
Comentarii (1)  
stefan dobre
Luni, 18 Aprilie 2011, ora 18:03

DORESC SA ACHIZITIONEZ ACEST MANUAL

Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online