evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Drumul spre (II)  -  Vânzatorul  -  În vizită la psihiatru  -  Dansând pe sârmă  -  Călătoria  -  Gândacul  -  Avocatul celui care a vrut să mă omoare  -  Criminali Umanitari  -  Schimbare de management  -  Pacientul  -  Triunghiul roşu  -  Arta de a purta un război  -  Contrapaganda  -  Un bilet de plecare de pe Soregaard  -  Talent  -  Clocitorul Josh  -  Peştele albastru  -  Aer  -  Copilul gheţii  -  Lunea Maniacilor  -  Poveste de mahala IV : A înnebunit lupul!  -  Vinerea Rozinelor Timpurii  -  Întreg  -  Dependent TV  -  Stiinta si tehnica  -  Uezen. Echilibrul lumilor  -  Interferenţe  -  Pierderea  -  2 fast 4 you  -  Între „Ei” şi noi, Pământul! (II)  -  În tren  -  Sub nori  -  Masa de duminică  -  Drumul spre  -  Timpuri Noi  -  Jurământul  -  Omul - cu - sacul, Timpul şi... Eu !  -  Jocul Zeilor (III)  -  Fântâna de iasomie  -  Striptease  -  Jocul Zeilor (IX)  -  Valea blestemată  -  Blasfemii : Globul de Crăciun  -  Cosas de la vita  -  Fugind pe cerc  -  Între „Ei” şi noi, Pământul! (III)  -  Străinul  -  Pânza de păianjen  -  Sinucigaş plătit  -  “Virusul”


În două secole vom putea fi nemuritori

News Team



Publicat Duminică, 3 Februarie 2008, ora 11:52

      Valter Longo este coordonatorul echipei de la Universitatea California de Sud care a marit de zece ori durata de viata a drojdiei, cu ajutorul reprogramarii a doua gene si al unui regim hipocaloric. Expertul in elixirul tineretii vorbeste pentru Cotidianul despre implicatiile aplicarii acestei descoperiri in cazul oamenilor.

     

      Pe scurt, in ce consta descoperirea dumneavoastra?

     

      Descoperirea combina manipularea genetica si cea alimentara pentru a permite organismelor simple, cum ar fi drojdia, sa traiasca de zece ori mai mult.

     

      Ati testat metoda si pe alte organisme?

     

      O testam in prezent pe soareci. Unele elemente ale ei au fost insa testate deja de alti cercetatori pe soareci si au determinat sporirea duratei de viata, modesta deocamdata, ce-i drept, insa o sporire pina la urma. De exemplu, un soarece cu o mutatie similara uneia pe care am determinat-o noi traieste cu 30% mai mult decit in mod normal, fara sa prezinte probleme ale sistemului cardiovascular.

     

      Echipa dumneavoastra studiaza si o populatie de oameni din Ecuador care prezinta mutatii similare celor din cazul drojdiei. Care este originea acestor mutatii?

     

      Incercam sa identificam toate mutatiile genetice care influenteaza durata de viata. In cazul drojdiei, le-am combinat pe toate si am obtinut o imbunatatire extrema. Analizam in prezent populatia din Ecuador deoarece banuim ca prezinta echivalentul acestor mutatii. Incercam sa intelegem care este conditia acestor oameni, daca au mai putine boli, daca traiesc mai mult. Originea acestor mutatii se afla in receptorul hormonului de crestere.

     

      Ati spus ca „pastilele care vor lungi durata de viata a oamenilor fara nici un efect secundar sint inca departe“. Credeti ca se va intimpla vreodata?

     

      Da, se va intimpla cu siguranta! Ba mai mult, se intimpla in prezent, intr-un mod mai putin sofisticat, in cazul medicamentele antiinflamatoare nonsteroidiene. Acestea au fost create pentru anumite tratamente specifice, pentru ca mai apoi sa se dovedeasca potential utile pentru extinderea duratei de viata, fara efecte secundare. In cazul medicamentelor specializate vorbim despre o abordare mult mai sofisticata, in care incercam sa intelegem pe deplin modul de functionare a organismului uman si apoi sa-l manipulam pentru a obtine o durata de viata prelungita. Cred ca vom vedea efectele initiale ale acestei descoperiri in urmatorii 10-20 de ani. Drojdia beneficiaza de mai multe programe de functionare si are abilitatea de a trece cu usurinta de la unul la altul. Intrebarea este daca si oamenii au mai multe programe. Raspunsul este probabil afirmativ, iar pentru inceput vom prelungi speranta de viata pina la 120 sau 130 de ani. Inmultirea cu zece va fi posibila, insa nu in timpul vietilor noastre.

     

      Resursele se epuizeaza, iar populatia lumii este in crestere. Nu va temeti ca reinviati ideile lui Malthus?

     

      Durata medie de viata s-a triplat in ultimele doua secole, nu neaparat datorita manipularilor genetice. Ne-am descurcat destul de bine in aceasta perioada, asa ca ne confruntam deja cu problema suprapopularii planetei. Cred ca la un moment dat, in loc sa investim in razboaie, vom cheltui banii pentru a stabili cu precizie numarul de indivizi, ca in cazul Chinei. Am vorbit cu diversi demografi pe tema asta si mi-au spus ca nu exista nici o problema. Daca oamenii ajung sa traiasca 200 de ani, va exista o perioada de adaptare, dar in final vom fi in regula. Desigur, daca oamenii vor trai 200 de ani si se va mentine ritmul actual al cresterii populatiei din unele tari, s-ar putea sa avem o problema. Insa nu trebuie sa uitam ca unele state din Europa, precum Italia si Germania, urmeaza un curs inversat in aceasta privinta. Asemenea tari ar putea cistiga de pe urma maririi duratei de viata, deoarece oamenii ar putea sa munceasca pina la virsta de 120 de ani.

     

      Ati amintit de China. Cum o sa impacati programele de control demografic cu dreptul oamenilor de a se reproduce?

     

      Daca vom introduce masurile antiimbatrinire va trebui sa ne facem unele griji in privinta consecintelor. Dreptul de a avea copii va exista in continuare, insa, in general, daca dai de o problema, trebuie sa adopti niste masuri de combatere a acesteia. Intram aici in zona controversatei teorii a imbatrinirii programate, sustinuta de Darwin, care afirma ca este posibil ca organismele sa fie programate sa moara ca urmare a suprapopularii si resurselor limitate. Nu spun ca este bine sau rau, insa China a limitat ceea ce ar putea sa para un drept, deoarece acesta ar putea sa dauneze intregii populatii. Asta se va intimpla si in cazul in care vom ajunge sa traim vesnic. Una este sa trecem de la o suta la doua sute de ani, iar alta este sa gasim o cale sa reprogramam fiecare tesut al organismului sa se regenereze la nesfirsit.

     

      Chiar credeti ca se va intimpla asta?

     

      Sigur ca da, numai ca sintem inca departe de acest lucru. S-ar putea sa se petreaca peste aproximativ 200 de ani, avind in vedere viteza cu care se desfasoara cercetarea in acest domeniu. Peste doua secole vom fi indreptatiti sa ne gindim la asa ceva. Sa ne imaginam insa ca vom ajunge sa traim 2.000 de ani si toata lumea va continua sa se reproduca dupa bunul plac... Ar fi un dezastru.

     

      Va puteti gindi la citeva inconveniente legate de o viata de 800 de ani?

     

      Nu ma pot gindi la nici unul. Intotdeauna sint surprins cind vorbesc cu unii tineri care se intreaba retoric de ce ar vrea cineva sa atinga o asemenea virsta. Imi amintesc de James Vaupel, directorul Institutului „Max Planck“ pentru Cercetare Demografica din Germania, care mi-a povestit ca, de cite ori li se pune tinerilor aceasta intrebare, raspund ca li se pare acceptabil sa moara la 75 de ani. De cealalta parte, cind cei care au deja 75 de ani sint intrebati acelasi lucru, nimeni nu spune ca vrea sa moara in anul care vine. Cred ca atunci cind esti departe de clipa mortii te multumesti cu putin.

     

      Am vorbit chiar si cu mama mea, o catolica ferventa din Italia. Am intrebat-o odata daca ar lua o pastila care sa-i permita sa traiasca 250 de ani. Ma asteptam la un raspuns negativ, sa-mi spuna ca este in firea lucrurilor ca viata sa dureze 80 de ani, insa mi-a raspuns imediat ca ar lua acel medicament pentru ca i-ar placea sa isi vada copiii si nepotii cum se dezvolta.

     

      O dorinta perfect normala de altfel, ma indoiesc ca vor exista multe persoane care vor intoarce spatele noii descoperiri.

     

      Ati mentionat Biblia. Credeti ca exista vreo legatura intre marirea de zece ori a duratei de viata pe care ati reusit s-o obtineti si virsta unor personaje biblice care respecta aceasta proportie in relatie cu virsta oamenilor de azi?

     

      Este o simpla coincidenta.

     

     



     

      Valter Longo s-a nascut in Genova, Italia. A studiat biochimia la Universitatea din Texasul de Nord intre 1988 si 1992, iar apoi a decis sa urmeze un doctorat in acelasi domeniu la Universitatea California, pe care l-a finalizat in 1997. Si-a continuat traseul academic urmind cursuri postdoctorale de neurobiologie la Universitatea California de Sud, unde a inceput sa predea din anul 2001, in cadrul Scolii de Gerontologie si al catedrei de biologie. Desfasoara in prezent cercetari axate pe intelegerea mecanismelor procesului de imbatrinire.

     

Sursa :   Cotidianul
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online