evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Iluzia viselor  -  Omul cu păsări  -  Cadou pentru regele Isrunului  -  Luminile oraşului XXV  -  Luminile oraşului XXXIV  -  Soldatul  -  Furnizorul de vise  -  Hora Ielelor, Pensiune II  -  Ceasul ispitirii  -  Valoare reziduală  -  Locul pierdut  -  Coşmar  -  ªi vremea vine ca să plângi  -  Jocul Zeilor (I)  -  Feţele dragostei  -  Norul de argint  -  Coconul  -  Frumuseţea numărului unsprezece  -  Bodaproste  -  Câmpul de luptă  -  Fragmente de... viaţă  -  Lunea Maniacilor  -  Paznicul grădinii de piatră  -  Evadare din Paradis  -  Molecula Vieţii de Apoi  -  Puterea pereche  -  Poveste de culcare  -  Cum s-a născut Dumnezeu  -  Robotul  -  Proprietate cu casă şi pădure  -  Vatmanul - Reacţiile, Epilog  -  Un pahar de vin  -  "Coincidenţă !" au strigat  -  Muza  -  Meditaţie  -  Bătălia pentru supravieţuire  -  Pulbere de stele  -  Taina leului  -  Café du Marcel  -  Citadela Asociaţiei  -  Atingeri sensibile  -  Archeopterix  -  Disertaţie despre diferitele moduri de apreciere a inteligenţei  -  Taxi  -  Follow-Me  -  Tarsius  -  Copilul gheţii  -  Psihopatul  -  Curândul  -  Dumnezeul unei lumi mărunte


O româncă a descoperit o fărâmă din materia lipsă din Univers

News Team



Publicat Duminică, 11 Mai 2008, ora 12:10

      Alături de cercetători din Germania şi Olanda, doctorandul Aurora Simionescu a observat în premieră o bucată din universul ascuns până acum oamenilor.

     

      Brăileanca Aurora Simionescu, de 24 de ani, doctorand la Institutul Max-Planck din Germania, a făcut parte dintr-o echipă de astrofizicieni de la institutul german şi de la alte două institute olandeze care a detectat pentru prima dată un fragment din masa de “materie obişnuită” încă necunoscută oamenilor.

     

      Românca explică pentru cotidianul.ro importanţa descoperirii. Universul este compus, în proporţie de 95%, din substanţe cu compoziţie încă necunoscută: materie întunecată (21%) şi energie întunecată (75%). Restul, circa 4 - 5%, este format din aşa-numita “materie obişnuită”, barionică (protoni, neutroni etc.), din care suntem făcuţi şi noi. “Dar, dacă numărăm toate obiectele – de exemplu stele, galaxii ş.a.m.d –, şi adunăm toate masele acestor obiecte, nu ajungem la aceste procente, ci la jumătate din ceea ce s-ar aştepta.

     

      Şi atunci întrebarea este: unde e restul?”, explică Aurora Simionescu pentru cotidianul.ro.

     

      Ideea din spatele descoperirii i-a venit tinerei românce în vara anului trecut, într-o discuţie cu colegii de cercetare. În plus, observaţia ei este şi parte a tezei de doctorat pe care o va prezenta Universităţii din München şi a fost făcută cu ajutorul telescopului XMM-Newton, cu raze X, al Agenţiei Spaţiale Europene, folosit întâia oară în 1999.

     

      “Teoriile de până acum preziceau că acest rest se află în diferite filamente, de densitate foarte redusă, şi că densitatea din univers este dispusă într-un fel de pânză de păianjen, nodurile acestei pânze fiind clustere de galaxii, zone foarte populate, foarte dense, şi conectate între ele de filamente”, ne explică doctorandul român.

     

      Acum, echipa din care ea a făcut parte a detectat în premieră un asemenea filament, mai precis un “pod” de gaz cald şi foarte puţin dens ce leagă două grupuri de galaxii, Abell 222 şi Abell 223, aflate la o distanţă de aproximativ 2, 3 miliarde de ani lumină de Pământ. “Există foarte multe astfel de filamente care acoperă o suprafaţă mult mai mare decât nodurile, iar teoria era că barionii care ne lipsesc sunt în astfel de gaze”, spune Aurora Simionescu pentru cotidianul.ro.

     

      Observaţia confirmă astfel teoriile anterioare şi dă cercetătorilor mai multă încredere în înţelegerea universului, precum şi posibilitatea dezvoltării de noi teorii, întăreşte ea. Rămân totuşi multe necunoscute, continuă doctorandul, cum ar fi proprietăţile exacte ale filamentelor cu pricina.

     

      “Noi nu am putut identifica acum decât gazul cel mai dens şi cel mai fierbinte din acest filament. Ceea ce vedem noi în emisie nu este tot gazul din filament, ci doar o parte a lui. Aceasta este o constrângere observaţională a modelelor pe care le vom folosi de acum încolo, pentru că această observaţie spune: în acest filament trebuie să avem un model care prezice că gazul cel mai fierbinte va avea această temperatură şi această densitate”.

     

      Aurora Simionescu ne prezintă şi planurile de viitor ale institutului german în această direcţie. “Trebuie să existe foarte multe filamente în Univers, pentru că altfel nu am ajunge la acei 50% de barioni care ne lipsesc. Primul pas va fi să folosim acest telescop pentru a observa alte sisteme cu o geometrie asemănătoare cu cel pe care l-am observat acum şi să confirmăm că şi în alte sisteme vom detecta aceleaşi proprietăţi”, completează ea.

     

      Acesta pregăteşte şi lansara de misiuni care să caute exclusiv după astfel de filamente şi care să le poată detecta, totodată, şi pe cele cu geometrie diferită de cea a “podului” de gaz proaspăt descoperit.

     

      Brăileanca a ajuns doctorand la Max Planck în septembrie 2002, după faze naţionale la olimpiadele de fizică şi sesiuni de comunicări, dar mai ales după o bursă de un an în SUA, în clasa a XI-a, când rezultatele ei au intrat într-o bază de date internaţională, fiind apreciate de Universitatea Internaţională Bremen. “Am primit materiale de la această universitate, m-am înscris, am primit şi o bursă de la ei. Mi-au acoperit taxa de şcolarizare şi costurile pentru cămin”.

     

      Nimerită în a doua promoţie a restrânsei universităţi, tânăra şi-a ales dublă specializare: fizică, pe de o parte, şi ştiinţele pământului şi astrofizică, pe de altă parte. La prima specializare erau doar 12 studenţi înscrişi, la a doua în jur de zece. “Bineînţeles că atunci e o relaţie cu totul altfel cu profesorii decât ne imaginăm la o facultate mai mare, cum ar fi Politehnica din Bucureşti. E foarte uşor să-ţi cunoşti profesorii”.

     

      Tocmai din acest motiv crede ea că a fost recomandată de decanul din Bremen, fost director al Institutului Max Planck, după absolvirea din 2005, pentru un doctorat la instituţia germană. “La câţiva elevi care eram nici nu a fost relativ foarte greu”, spune ea.

     

      Aurora Simionescu a fost admisă direct la doctorat. “Neavând un master, a trebuit să dau nişte examene la Universitatea din München pentru a fi admisă în mod oficial de către ei ca doctorand. Cercetarea o fac la Institut, dar ei nu au autoritatea academică de a conferi gradul de doctor. După această cercetare voi scrie o teză de doctorat, pe care o voi preda universităţii, iar profesorii de la universitate o vor evalua”.

     

      Teza de doctorat o va realiza în colaborare cu un coleg din Olanda, Norbert Werner, coordonator al studiului privind noua descoperire, publicat în revista americană ,,Astronomy and Astrophysics Letters’’.

     

      Românca s-ar întoarce în ţară doar dacă vor fi pompate fonduri serioase în cercetare: “Mi-ar plăcea să mă întorc în România. Din păcate, în momentul acesta, condiţiile pentru studiul astrofizicii şi pentru cercetare nu sunt tocmai optime, dar sper că prin aderarea la Uniunea Europeană vor exista investiţii şi în acest domeniu. Când vor exista aceste investiţii şi va fi nevoie de specialişti, atunci bineînţeles că va fi o posibilitate mult mai atractivă”.

Sursa :   Cotidianul.ro
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online