evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Arta de a purta un război  -  Pierduţi în ceaţă  -  Cosas de la vita  -  Întunericul de dincolo  -  Uitarea  -  Omul - cu - sacul, Timpul şi... Eu !  -  Nu este prima dată  -  Homus trolEIbuzus  -  Rapsodia  -  Emoţia reîntoarcerii  -  Stiinta si tehnica  -  Luminile oraşului XXX  -  Je t'aime mélancolie  -  Cristerra  -  Cursa  -  Locul pierdut  -  ªarpele Midgardului  -  Jocul  -  Gândacul  -  Hoţul de timp  -  În căutarea lacrimilor pierdute  -  Casa nebunilor  -  Lumea prin ţeava puştii  -  Cadou pentru regele Isrunului  -  Ceaţa  -  Joia neagră  -  Brăduţul  -  Luminile oraşului VI  -  Moştenire de familie  -  Casa libertăţii  -  Meduza (X)  -  Manifestul de aur al desăvârşirii  -  Luminile oraşului XIX  -  Tânăr si încă nescris  -  Povestea gândacilor  -  Proces neverbal  -  Fluturi  -  Nu vreau să fiu un erou !  -  Nopţi albe, zile negre  -  Timpul schimbării  -  Un singur trup, un singur suflet  -  Misiunea  -  Tolaie  -  Tahiji  -  Poveste de mahala IV : A înnebunit lupul!  -  Iza  -  Gena morţii este instituirea metafizicii moderne  -  Colecţionarul  -  Toate filmele româneşti au un final trist  -  Puroi III


Cifra 13 a purtat ghinion programului Apollo

Astronau

News Team



Publicat Joi, 16 Iulie 2009, ora 13:35

      Cele două ore şi jumătate în care Neil Armstrong şi Buzz Aldrin s-au plimbat pe Lună, pe 20 iulie 1969, au deschis drumul astronauţilor NASA spre seria de explorări selenare ulterioare, se povesteşte în cel de-al doilea DVD al seriei „Aventura galactică. Misiunile NASA“, realizat de Discovery Channel şi oferit de Cotidianul în cadrul Colecţiei ENCICLOPEDICA DVD, în parteneriat cu SIVECO Romania, vineri, 17 iulie.

     

      La doar patru luni după prima aselenizare din istoria omenirii venise rândul misiunii Apollo 12, formată din astronauţii Pete Conrad, Richard Gordon şi Alan Bean, să se îndrepte spre Lună. Spre deosebire de Neil Armstrong şi de Buzz Aldrin, astronauţii Apollo 12 au reuşit să aselenizeze la un punct fix.

     

      Ei au aşezat modulul selenar în craterul unui vulcan numit Oceanul Furtunilor. Astronauţii din cea de-a doua tură au avut de îndeplinit o sarcină dificilă, nu doar să înfigă un steag şi să vorbească la telefon cu preşedintele Americii. Ei au petrecut aproape opt ore adunând 35 de kilograme de roci selenare. „Timpul a trecut destul de repede, dar am depus ceva efort. La sfârşit eram obosiţi şi murdari“, îşi amintesc astronauţii Apollo 12.

     

      În plus, au reuşit să recupereze o serie de piese de la o sondă fără echipaj uman care aterizase în urmă cu doi ani, piese care au condus la o descoperire neaşteptată: bacteriile de pe Terra supravieţuiseră în tot acest timp pe suprafaţa selenară.

     

      Cercetările ştiinţifice s-au intensificat odată cu lansarea misiunii Apollo 13, pentru care se stabilise un loc de aselenizare mult mai periculos: un platou selenar presărat cu cratere. Cei trei astronauţi care au luat parte la misiune, James Lovell, John Swigert şi Fred Haise, au luat lecţii de geologie selenară, în condiţiile în care rocile pe care urmau să le aducă acasă i-ar fi ajutat pe oamenii de ştiinţă să răspundă la întrebările privind originile satelitului natural al Terrei. Dintre toate echipajele de până atunci, astronauţii de pe Apollo 13 erau cei mai buni piloţi, însă, paradoxal, nu au reuşit să pună piciorul pe Lună. Comandantul de pe Apollo 13 era Jim Lovell, cel mai experimentat astronaut al NASA. „Înainte să mă retrag din activitate, voiam să aterizez pe Lună. De-asta mă şi dusesem la NASA. Asta era de fapt ideea“, povesteşte Lovell.

     

      Un incident petrecut la jumătatea drumului spre Lună i-a spulberat însă acest vis. O eroare a sistemului electric al modulului de comandă a făcut ca două dintre cele trei rezervoare de oxigen să-şi verse conţinutul în spaţiu. „Vedeam o mare de resturi în jurul nostru, lucruri sclipitoare ce se îndepărtau de navă“, povestesc astronauţii Apollo 13.

     

      „Începând cu acel moment am trecut pe modul de supravieţuire“, îşi amintesc aceştia cum au reacţionat la incident. „Mi-am dat seama că urma să rămânem fără oxigen şi că trebuia să folosim modulul lunar pe post de barcă de salvare pentru a ajunge acasă“, explică Lovell. Cu toate astea, problema nu era rezolvată. Modulul lunar avea propriile rezerve de oxigen şi putere, dar era echipat pentru a susţine doar două persoane timp de două zile. De cealaltă parte, era nevoie de patru zile pentru revenirea pe Terra a celor trei astronauţi. Soluţia a fost folosirea doar a instrumentelor esenţiale.

     

      Înghesuiţi în modulul selenar, unde temperatura era de aproximativ zero grade Celsius, cei trei astronauţi au înconjurat o dată Luna, iar apoi s-au îndreptat spre Terra, folosindu-se de forţa gravitaţională a satelitului natural pentru a căpăta viteză. Când s-au apropiat de Pământ, s-au reîntors în modulul de comandă, renunţând la modulul selenar care îi ţinuse în viaţă, pentru a putea intra în atmosferă, operaţiune care s-a desfăşurat cu succes, făcându-i astfel pe inginerii NASA să catalogheze misiunea drept un „eşec victorios“.

     

Sursa :   Cotidianul.ro
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online