evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Cercul  -  Poveste de mahala III : Foamea!  -  Hoţul de timp  -  Vid imprevizibil  -  Imperiul Marţian contraatacă  -  Muzeu Apocaliptic  -  ªi vremea vine ca să plângi  -  Atalia  -  Arma secretă  -  Luminile oraşului XII  -  Portiţa  -  Luminile oraşului XXVIII  -  Un bilet de plecare de pe Soregaard  -  Uezen. Echilibrul lumilor  -  Dialog cu Ion Luca Caragiale  -  Petrecerea  -  ªarpele Midgardului  -  Intoxicaţia. Investirea de novice  -  Jocul Zeilor (I)  -  Servisul Auto  -  Vatmanul - Anton şi Marcel  -  Boaba de spumă  -  Luminile oraşului VII  -  Nouăsprezece zile (II)  -  Punct. ªi atât  -  Licuricioaia  -  K  -  Între „Ei” şi noi, Pământul! (VI)  -  Triunghiul roşu  -  Poză de buletin  -  Luminile oraşului VIII  -  Pacientul  -  Contrapaganda  -  Îndelunga aşteptare  -  Prima pagină  -  Apariţie editorială: Victoriţa Duţu - "Ilinca"  -  Vânătoarea  -  Gondolierul  -  Aniversarea  -  Umbra  -  Luminile oraşului XV  -  Principiul alibiului  -  Obsesia  -  Acolo sus, vulbul  -  O şansă pentru câţiva  -  Castravetele  -  Liber arbitru  -  Luminile oraşului VI  -  Luminile oraşului XXI  -  În căutarea lacrimilor pierdute


Golful, primul sport selenar

Membrii misiunii Apollo 14 au c

News Team



Publicat Joi, 16 Iulie 2009, ora 13:37

      După ce astronauţii misiunii Apollo 12 au reuşit să aselenizeze cu modulul la punct fix, cei care le-au urmat, în cadrul misiunii Apollo 13, s-au confruntat cu o defecţiune şi nu au putut păşi pe Lună. Inginerii NASA nu s-au dat însă bătuţi, nouă luni mai târziu trimiţând spre satelitul natural al Terrei misiunea Apollo 14, se povesteşte în cel de-al doilea DVD al seriei „Aventura galactică. Misiunile NASA“, realizat de Discovery Channel şi oferit de Cotidianul în cadrul Colecţiei ENCICLOPEDICA DVD, în parteneriat cu SIVECO Romania, vineri, 17 iulie.
     
      Comandantul misiunii Apollo 14 a fost Alan Shepard, primul american care ajunsese în spaţiu pe 5 mai 1961.
     
      El a aselenizat cu modulul în regiunea Fra Mauro, unde ar fi trebuit să aterizeze Apollo 13. Locul de aselenizare nu fusese modificat deoarece oamenii de ştiinţă NASA considerau că acea regiune putea oferi indicii privind modul de formare a Lunii. Spre deosebire de astronauţii misiunii Apollo 12, Shepard şi colegul său Edgar Mitchell nu şi-au folosit braţele pentru a umple modulul selenar cu aproximativ 40 de kilograme de roci, ci au folosit un cărucior special proiectat în acest sens.
     
      Alan Shepard şi-a găsit timp chiar pentru a juca golf pe Lună, lovind două mingi cu o crosă improvizată pe care o adusese cu el de pe Terra. „Perfect pentru o lovitură lungă, dar am să încerc o lovitură din «groapa de nisip»“, a declarat astronautul înainte de a lovi mingile.
     
      Având în spate succesul lui Apollo 14, NASA a demarat ulterior o serie de misiuni selenare care au pus accent pe latura experimentelor. „Voiam să strângem suficiente date ca să analizăm Luna şi să vedem din ce este făcută. Care e structura Lunii? E asemănătoare cu cea a Pământului sau cu cea a unui asteroid?“, se întrebau inginerii NASA. În noile misiuni, astronauţii trebuiau să petreacă mai mult timp pe Lună şi să aducă mai multe roci selenare înapoi pe Terra, astfel că urmau să petreacă mai mult timp pe Lună şi să acopere teritorii mai întinse. Pentru a le permite să facă asta, inginerii NASA au conceput un vehicul revoluţionar, roverul lunar. „Ştiam că vrem un vehicul care să ruleze pe ceea ce părea a fi o suprafaţă nisipoasă şi că acesta trebuia să poată fi manevrat de oameni îmbrăcaţi în costume extrem de rigide“, acestea au fost aspectele de la care au plecat creatorii roverului lunar.
     
      Rezultatul a fost un vehicul 4X4 cu două locuri, care putea atinge o viteză maximă de 12 kilometri pe oră. Dacă pe jos astronauţii nu puteau să se deplaseze mai mult de 300 de metri în jurul modulului, cu roverul selenar puteau acoperi o distanţă de aproximativ 8 kilometri. În vreme ce astronauţii misiunii Apollo 15 au folosit pentru prima oară roverul, cei de pe Apollo 16 l-au pus cu adevărat la încercare, în aprilie 1972.
     
      Astfel, astronautul-şofer John Young a decis să testeze limitele vehiculului selenar. „Ce grozav e! Ce derapaj mare! Ce salturi faci! Atinge solul?“, urla entuziasmat copilotul Charles Duke. „Voiam să vedem ce viteză putea prinde la vale şi s-a descurcat chiar bine. Praful selenar cădea ca ploaia pe noi. După jumătate de drum, costumele se făcuseră gri“, îşi aminteşte Duke. Roverul nu a fost folosit numai pentru distracţia astronauţilor, ci le-a permis să încarce modulul selenar cu o cantitate-record de roci, 95 de kilograme. Parcat în final în zona de aselenizare, roverul, dotat cu o cameră video, a filmat capsula Apollo 16 decolând de pe Lună la sfârşitul misiunii.
     

Sursa :   Cotidianul.ro
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online