science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Labirintul de gheaţă  -  "Coincidenţă !" au strigat  -  Unii îmi zic Charon...  -  Imdiola  -  Povestea knorgului care îşi caută mama  -  Gender X  -  Ambiguitate clinică  -  Gondolierul  -  Arta de a purta un război  -  Învingătorul ia totul  -  Zori  -  Genocidul  -  Întreg  -  Alfa şi Omega  -  Un moment nou sau Cădere în cap spre cerul liber  -  Sentofagia  -  Perdeaua lui Simon  -  Visul demiurgului  -  A şaptea faţă a tăcerii  -  Arta fugii în cinci acte  -  Elixirul vieţii  -  Omul apropiat  -  Ghavany  -  A Doua Epocă Întunecată  -  Război obişnuit  -  Homus trolEIbuzus  -  Almateea  -  Luminile oraşului XVII  -  Casa nebunilor  -  Robotul  -  Pescăruşul  -  Mamal - Despărţirea  -  Ignis  -  Stăpânul - Volumul I : Răpirea zeilor  -  Luminile oraşului XI  -  Coconul  -  Luminatii, efemeride simbolice  -  Jocul Zeilor (VIII)  -  Cap de listă  -  Solilocviu  -  Fluturi  -  Pastel  -  Casa de la marginea pădurii  -  Meduza (XII)  -  Sclipiri de Soare  -  Războiul  -  Din vitrină  -  Poveste de viaţă  -  Engel  -  Limoniu


Roboţii, prieteni non SF

News Team



Publicat Marţi, 20 Septembrie 2005, ora 09:04

      Pe vremea copilariei celor mai multi dintre noi, robotii erau niste creaturi cu cap patrat, ochi facuti din leduri sau din becuri, care se miscau sacadat si vorbeau "pe nas", cu un puternic accent strain. Astazi, cu niste dolari si un strop de rabdare, construirea robotilor a devenit o ocupatie accesibila si pentru copiii de 6-8 ani .

     

      Cei mai simpli roboti disponibili pe piata seamana oarecum cu masinariile pe care le pun la lupta inginerii de pe Discovery Channel (foto 1) si nu costa mai mult decat un parfum sau o pereche de pantofi - 99 de dolari. O platforma simpla, niste senzori, un microprocesor si o marja extrem de larga de posibilitati de utilizare. Scribbler (foto 2) este "calea usoara" pentru cei care doresc sa se apuce vreodata de scris comenzi pentru roboti. Extrem de simplu, limbajul BASIC pe care-l studiau cu fanatism cei care au terminat liceul inainte de 1989 a cunoscut dezvoltari ulterioare care il mentin chiar si azi in topul celor mai accesibile si eficiente limbaje de programare de pe piata. Variantele PBASIC si BASIC Stamp Editor sunt disponibile gratuit si contin modulele esentiale prin care pot fi programate comenzile destinate senzorilor si echipamentelor care intra in dotarea oricarui robot. Chiar si pentru neinitiati exista ghiduri de programare simplificate la maximum, care nu necesita alt sprijin decat un calculator pe care sa ruleze un Windows 2000 sau XP si care sa aiba disponibila o intrare USB (eterna mufa multifunctionala la care se pot "ancora" scule incepand cu tastaturile fara fir si terminand cu camerele digitabile controlabile din celalalt colt al lumii).

     

      Componente

     

      Ca e vorba despre un robot cumparat sau despre unul fabricat in debara, orice platforma destinata utilizarii prin telecomanda trebuie sa contina, in mod obligatoriu, cateva componente:

      - un creier, de obicei un microcontroller BASIC Stamp 2 (cele mai ieftine si cele mai usor de programat);

      - doi-trei senzori fotometrici care sa detecteze prezenta sau absenta luminii;

      - doua "felinare" infrarosu cu ajutorul carora robotul sa "vada" obiectele;

      - un senzor infrarosu independent, capabil sa directioneze robotul dupa o linie desenata (se pot utiliza senzori reprogramati pentru citit coduri de bare);

      - motoare electrice, preferabil alimentate de curent direct, pentru a functiona cu baterii;

      - un senzor care sa indice starea motorului;

      - indicatoare LED (montate discret), necesare pentru a controla in orice moment daca robotul stie sau nu ce are de facut sau care este stadiul operatiunii pe care trebuie s-o duca la indeplinire;

      - optional, difuzoare prin care sa raspunda la comenzi vocale printr-un set de expresii pre-definite;

      - port-uri pentru accesorii - de la stilou electronic la camera video sau proiectoare de holograme, orice este posibil;

      - un port pentru programare, astfel incat sa fie lasate deschise usile pentru noi functii;

      - circuit electric pentru alimentarea de la patru-opt baterii standard.

     

      "Abecedarul"

     

      Cel mai des, data fiind preocuparea pentru imitarea comportamentului uman, robotii sunt construiti pentru diverse sarcini domestice. Cel mai complicat lucru este insa "invatarea" lucrurilor elementare legate de deplasare, cum ar fi recunoasterea diverselor suprafete, adaptarea miscarii in functie de relieful dat si capacitatea de a suporta accidentele. Este mai greu sa inveti un robot sa recunoasca un sol nisipos decat sa-l inveti sa deschida usa sau sa curete cartofi. Masinariile cele mai avansate de pe piata sunt capabile, in acest moment, sa recunoasca fete, sa poarte conversatii, sa primeasca o serie de comenzi vocale predefinite sau sa va pazeasca apartamentul cand lipsiti de acasa. Robotii pot cara diverse lucruri grele, pot efectua operatiuni delicate, cum ar fi taierea fina a unor profile metalice sau de lemn, sau pot, in functie de imaginatia programatorului, sa pregateasca o cada cu apa la temperatura favorita sau sa alunge cainii vagabonzi din fata casei. Posibilitatile de a programa un robot sunt la fel de variate ca posibilitatile legate de designul aplicat platformei mobile. Doar ca, pe masura ce creste numarul de "brate", va creste si numarul de servodirectii, de aplicatii posibile, de cipuri de memorie si de baterii necesare. Si, implicit, se va majora suma necesara pentru construirea robotului. Esential este doar ca robotul pe care il construiti sa fie mai capabil decat cei construiti de alti amatori ai acestui hobby: sa fie mai rapid, sa poata cara mai mult, sa inteleaga comenzi cat mai diverse, sa se deplaseze pe mai multe suprafete, sa aiba mai multe optiuni si, in general, sa fie loc mereu de imbunatatiri. Practic, munca la un robot, odata inceputa, nu se termina niciodata.

     

      Cei mai vånduti roboti

     

      In urma cu cinci ani, compania Sony dadea lovitura cu primul animal domestic electronic - Aibo. Catelul Sony arata, de departe, ca orice catel chinezesc, care face tumbe si latra. Doar ca Aibo canta, danseaza, vorbeste, recunoaste melodii si fete de oameni, poate alege un post de radio, va poate trezi dimineata si va poate aduce aminte cand aveti ceva de facut. Se duce singur sa se aseze pe alimentator atunci cand acumulatorii sunt in pericol de a se descarca, nu reactioneaza la comenzile altora, daca vreti sa fiti singurul care il comanda, si, in general, poate imprumuta oricand diverse comportamente specifice "stapanului". Pentru amatorii de viteza si sport extrem, Aibo se poate deplasa si pe scuter sau placa de surf. Mai putin sofisticat este Honda P3, alt companion electronic, un robot humanoid (primul biped construit in cursa catre robotul de aur din Razboiul Stelelor) capabil sa recunoasca fete si voci dupa o singura "intalnire" sau sa recunoasca diverse comenzi simple (cuvinte sau gesturi), dar fara capabilitatile multimedia ale lui Aibo.

     

      Tmsuk este alta creatie tipic japoneza, mai putin inteligent si decat Aibo, si decat Honda, dar cu sarcini mult mai clare: poate depista intrusii, poate suna la pompieri daca detecteaza fum sau poate trimite imagini din casa prin SMS pe telefonul mobil. Nu fumeaza, nu danseaza si nu canta, dar poate preveni dezastre. Restul robotilor isi rezerva, aproape exclusiv, rolul de a se plimba prin casa la comanda stapanului, deseori receptionata prin telecomanda, nu vocal sau prin gesturi. Dar, de la un kit initial care variaza intre 20 si 300 de dolari, se pot intampla minuni. Trebuie doar timp si pofta de a invata limbaje de programare.

     

      Cafteala "fiarelor"

     

      Pentru ambitiosii pasionati de roboti, cea mai mare provocare este confruntarea directa cu masinariile create de vecini. In SUA, competitiile de roboti au devenit atat de populare, incat si-au castigat un loc printre emisiunile permanente de la Discovery. Cele mai frecvente confruntari sunt cele in care fiecare robot trebuie sa demonstreze cat de capabil este sa parcurga trasee dificile, sa treaca peste obstacole ori sa sparga geamuri sau pereti. Exista, de asemenea, si roboti "de sacrificiu", a caror unica misiune este sa-i distruga pe ceilalti roboti intrati in competitie. Dotati cu percutoare, tampoane, freze si fire care scurtcircuiteaza oponentii, robotii de competitie sunt construiti doar pentru a fi distrusi cat mai spectaculos. De-a lungul timpului insa, inginerii care construiau roboti doar din pura placere de a-i pune sa se confrunte intre ei au avut surpriza sa se trezeasca solicitati de institutii precum NASA, NSA sau universitati de renume. Din joaca "fiarelor" puse pe cafteala s-au nascut propulsiile, limbajele de programare si transmisiile pentru vehiculele trimise pe Luna sau pe Marte, inclusiv ultimul "octopod" - masina cu opt roti independente. Din aceeasi joaca s-au dezvoltat si robotii pentru deminat terenuri si sistemele de urcat trepte pentru carucioarele persoanelor cu handicap.

     

Sursa :   Saptamana Financiara
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online