ªoptind un psalm

« înapoi la articol


ªoptind un psalm

Bogdan Ilin



Publicat Duminică, 4 Februarie 2007, ora 16:21

      Prin umbre nemiscate
      de coloane împietrite,
      Spre altaru-mpodobit
      cu icoane-ncremenite,
      Doua mâini se împreuna,
      un psalm se-aude încet,
      Cântate-n lacrimi line,
      soapte umbrite de regret.
     
      Ieri a plecat din lume
      cea mai draga-a ei fiinta,
      Ucis de un psihopat
      ramas fara constiinta,
      Azi ea sta si plânge
      cu mâinile în rugaciune
      În umbre de coloane
      si psalmi de-amaraciune.
     
      Cu lacrimi si suspine
      sopteste în continuare,
      Puncte, virgule, suspensii
      se scurg întrebatoare:
      Va mai putea iesi vreodata
      din sfântul sanctuar
      Ca sa înfrunte lumea
      cu-al ei cântec funerar?
     
      Va mai recita ea versuri albe
      fara de sfârsit
      Laudând pe cel ce-apune-n
      sângeriul asfintit,
      Va mai cânta despre nori de plumb
      si-ale lor furtuni,
      Despre-albastrele lagune
      si racoarea din paduri?
     
      Sau îsi va ascunde ochii dupa palidele-i pleoape
      Traind în umbra mortii ca sa-l simta mai aproape?
      Oricum timpul va trece cu umbre, raze si vise,
      Ramânând printre coloane doar ecou de soapte stinse.
     

© Copyright Bogdan Ilin

Articol preluat din Arhiva SFera Online [www.sferaonline.ro].
SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2014 Arhiva SFera Online