Simfonia Dragostei

« înapoi la articol


Simfonia Dragostei

Bogdan Ilin



Publicat Duminică, 18 Februarie 2007, ora 18:46

      În departari aud vibrând
      o simfonie,
      Sunet de viori
      ca vântul ce adie,
      Rasunând pe munti
      si dealuri vestejite
      Ca sa mântuiasca
      inimi rastignite.
     
      Cânta-n seninul amiezii
      si în miezul noptii,
      Cade ca o ploaie
      pe mormântul Mortii,
      Prin piatra sa razbata
      în batai de sânge
      O inima,
      în ea veninul nu mai curge.
     
      Ca briza marii
      vine în valuri cu vuiet
      Sa-mi stinga argintul
      din ochi si din suflet,
      Cu-ale ei acorduri
      maiastra simfonie
      Norii îi împrastie
      si Luna reînvie;
     
      Luna pe ceru-mi
      însângerat de apusuri
      În lumea asta plina
      de fluxuri si refluxuri
      Nascute în Soare,
      ucise pe Pamânt
      De laica deceptie,
      al viselor mormânt.
     
      Dar toate-acestea sunt
      scaldate-acum în viata,
      Dincolo de gheata
      am aflat Speranta,
      Dincolo de Moarte,
      de sânge, de noroi
      Simfonia-mi cânta
      pâna-n Viata de Apoi.
     

© Copyright Bogdan Ilin

Articol preluat din Arhiva SFera Online [www.sferaonline.ro].
SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2014 Arhiva SFera Online