Poveste de mahala IV : A înnebunit lupul!

« înapoi la articol


Poveste de mahala IV : A înnebunit lupul!

Emma Brad



Publicat Duminică, 25 Februarie 2007, ora 20:21

      Rau e, Doamne, sa fii mic si prost, am exclamat eu cu asprime.
      Fetita de numai cinci anisori îsi înclestase bratele de fusta mea si ma privea cu un amestec de ura si mila. Apoi vad, fara sa-mi vina a crede, cum pumnii ei mici se izbesc de picioarele mele. Are ochi stralucitori si un cap frumos, cu par matasos.
      Dau s-o iau în brate, dar ma respinge amenintînd ca ma spune „lu’ taty”.
      O ignor si încerc sa-mi vad de ale mele, dar, fire capricioasa si rîzgîiata, izbucneste în strigate de mînie.
      – Daca nu taci, îti rup gura, o amenint la rîndul meu.
      Pe dracu’ l-am cautat, pe el l-am gasit.
      A început sa bata cu piciorusele ei mici si sa strige cît o tinea gura „Ajutor!”.
      „Na belea” îmi zic izbucnind într-un rîs fortat.
      În clipa urmatoare, de cealalta parte a usii se auzira racnetele mamei care ma trimitea la toti dracii. Este o lupoaica batrîna, îmi zic, amintindu-mi schimbul de replici dintre soacra si ginere.
      „Da Dumnezeu copii la toti prostii”, obisnuia sa spuna ori de cîte ori ma prindea necajindu-i papusa.
      Îmi aprind o tigara si ies în fata blocului în speranta ca ma voi calma daca nu le mai aud racnind.
      Da’ de unde.
      Nu apuc sa schimb doua vorbe cu vecinii ce îsi fac veacul pe rablagita bancuta de lemn, ca hop si mama cu „pitica” în brate.
      Pitica, potolita între timp, cum ma vede începe sa urle ca din gura de sarpe.
      – Ce are? ma întreaba tanti Leana.
      Înainte sa apuc sa zic ceva, vocea mamei suna ca un tren.
      – A batut-o nebuna de ma'sa.
      – Ajutor! Ajutor! striga maimuta cu mînie reamintindu-si parca unde se oprise „tonomatul”.
      – Lasa ca vine politia si-o ia pe ma'ta asta nebuna, încearca mama s-o linisteasca.
      Ma streseaza la culme modul în care mama încearca sa-mi educe fetita si daca nu mi-as dori atît sa aplanez conflictele cu ea...
      – „Vine politia
      Si-o ia pe mama ta...”, începu Marin sa cînte cu accent tiganesc, lovind ritmic cu palmele în piept.
      Maimutei atît i-a trebuit. Nu i-a mai tacut gura decît atunci cînd „taty” a venit acasa.
      – Taty, taty, ajutooor! începu sa strige înainte ca el sa apuce sa închida usa în urma lui.
      Se agata cu bratele ei mici de gîtul lui si începu sa verse suvoaie de lacrimi de parca le-ar fi pastrat special pentru el.
      – Iar te-a batut mamy? o întreaba el.
      – Lasa ca n-a omorît-o, sari mama ca arsa.
      – Taty, nea „Malin” a zis ca „bine polisia” si-o ia pe mamy, uite-asa:
      „bine polisiaaa
      si-o ia pe mama taaa”
      Se uita adînc în ochii lui tinîndu-i fata în palmele mici, lucru care o scoate din minti pe mama.
      – Pisy, ia asculta la mamaica:
      „uite, mama, trece rata
      Vine si prostu’ de tata”.
      – Da, se ratoi ginerele la soacra. Eu sînt prost ca muncesc ca un magar pentru fata ta care mai e si rea.
      – Hehe, maica. Tu ai luat-o, tu s-o manînci de rahat.
      În clipa imediat urmatoare, vocea dulce a fetitei suna ca un clopotel.
      – Taty, a înnebunit lupul?

© Copyright Emma Brad

Articol preluat din Arhiva SFera Online [www.sferaonline.ro].
SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2014 Arhiva SFera Online