Arhiva SFera Online

      Suntem la un pas de moartea democratiei! Fetelor, trebuie sa ne reîmprospatam calatorind."

      Profa asta ne-a scos ochii cu acele ei. V-am spus ca se preda cu metoda acupuncturii. Dupa asta tre sa vomam tot si sa avem mintea curata si ideile clare si distincte, sa putem sa învatam noutati. "Dar, ce facem, nu mai plecam în timp? se aude o voce din spatele amfiteatrului. Ba, da, plecam mâine!



      Ziua a treia / Tot din Anul Porcului Rosu 4704, caci altceva nu vad pe ecran



      Coborârea în Hellada



      Am aranjat totul. Nimic nu ne lipseste. Cel mai greu mi-a fost ca a trebuit sa negociez schimbul de haine, ca stiti, noi de aici plecam goi, hainele nu intra în formula umana, asa ca trebuie transportate separat sau înlocuite.



      Sa vezi dracie ca nimerim tocmai la fabricarea Calului Troian!



      Acolo. "Calul troian nu voia sa fie cal Troian! Ar fi vrut sa fie altceva! I se spusese fiintei care tocmai se nastea." Fii proasta, nu lasa sa se vada ca esti desteapta!" Bietul Cal Troian! Necheza si se tot gândea de ce Ulise facea asa o murdarie? Pentru ce batea cuiele si distrusese toate corabiile din care sa îl construiasca - niste vise, e drept, cam hodorogite si învechite. Dura razboiul acesta prea mult? Nu mai existau alte mijloace? Ha, ha, dar razboiul de informatii are radacini vechi dupa cum se vede, ca si cel al seductiei culturale! Îi stii pe troieni în ce cred, ce e în mintea lor? Ai tai vor fi. Mergi pâna la baza credintelor si convingerilor ? La picioarelor tale se vor aseza! Dar bietul calut de lemn se temea ca va muri la dusmani, sau oricum, va fi parasit, aruncat, dezmembrat, dupa ce target-ul va fi atins. Si vor iesi soldatii si vor ocupa orasul si… utilizat, manipulat si apoi "bravo, multumesc profesoras care nu stii sa te vinzi", i se va spune. Care oricum nu stii nimic. " Stiu, ca nu stiu nimic", avea sa zica si Socrate si de aceea mergea înainte. Viata dubla care i se pregatea, aceea de trimis al zeilor si de gând al oamenilor parea prea mult pentru el. La zei si la oameni în acelasi timp? Zei, numai voi sunteti de vina, numai voi îl faceti pe Ulise al meu sa nascoceasca vrute si nevrute, de care se îngrozeste chiar el uneori. De aia nu-i iubesc unii pe europenii acestia bolnavi de catolita (boala universaliilor)? Calul Troian este un gând, un gând a lui Ulise, dar daca în burta gândului se afla un alt gând? Daca în Calual Troian se afla un alt Cal Troian? "Dar nu e treaba mea!" îsi zise calul - gând si mai facu un salt de încercare sa vada daca tine povara. …"desi nu sunt manipulabil, sunt întru totul de acord cu ochelarii de cal cu tot!" În acest timp Ulise îsi freca palmele în biroul lui de inginer de oameni si nici un muschi nu se misca pe fata sa când citea aceste rânduri. Reusise iar."



      Am ascultat de pe hol unde beau o bere cu tovarasii mei. Comentariu final, al unei babe: Dupa cum se vede, fetelor, extinderea logica produce un cerc vicios al neîncrederii. Hai sa-i dam crezare lui Ulise pâna la proba contrarie. Sa mai amânam putin sfârsitul filmului.



      Ma uit în Programul afisat:



      Diminetile - Curs si Seminar

      “Des-vrajirea lui Ulise";

      "Hetairoi, despre razboinicii greci" urmeaza ora, data, locul;

      "Calcâiul lui Achile" la fel ora, data, locul, sustinut de Augustopoulou Magister Nustiucumlescu ∁

      Dupa-amezile - Dezbateri la alegere: Despre initiere la mesele festive, Despre novici si vin îndoit cu apa, Despre fetele care îi serveau la mese si le se spunea hetaire...,

      apoi Despre Amazoanele pierdute singure în istorie, bla, bla ... monitorizate de alti Poulou-s.



      Lânga mine un alt ghid, omologul meu din alta galaxie, ma întreaba: "Chiar au existat Amazoanele? Da, raspund eu ca altfel nu s-ar fi scris despre ele, dar nu au fost capabile sa faca singure o civilizatie, cum nici barbatii nu au facut singuri lumea". I sa vedem ce scrie mai departe în PROGRAM "Calcâiul lui Ahile" – despre acesta am facut o înregistrare un text care va fi pierdut. Am pierdut pur si simplu înregistrarea pentru ca parfumurile s-au amestecat la întoarcere. Vedeti eu scriu cu arome si uneori acestea se interfereaza. Ati vazut vreodata cum câinii pierd urma? Sau cum pe scara blocului pierd usa si stapânul? Pai daca aveti prea multi câini în bloc si fara autorizatie! Oricum, despre vulnerabilitate stiti multe. Acolo în Grecia veche a ramas o problema cum sa îti ataci victima. Calcâiul lui Ahile era sensibilitatea ta, trebuia sa devii cât mai constient de faptele tale. Acum stiti ca suntem supra-rationalizati. Oricum, mi-a placut haikuul trimis de fratele meu din China, care suna astfel. "M-am oprit sa privesc ciresii în floare/ si atunci o voce a tunat: /În genunchi!" cam asa e cu genunchiul lui Ahile cu tot.



      Fetele în clasa cu profii tot discuta, pun planse si conchid ca nu exista nici un fel de Calcâi al lui Ahile daca stii sa îl ascunzi în lupta politica, evident. Dar una zice: si totusi fiecare om are un pret! Asa e, dar voi nu trebuie sa aveti. Educatia bate câteodata genetica! Si, dupa asta, am plecat apoi sa luam masa ca ne era tare foame.



      Ziua a patra



      (Ma tot chinui sa aflu anul în Grecia, dar nu reusesc, îmi fuge de sub privire si îmi tot zice: cf. Calendele Grecesti - Olimpiada Frunza de Maslin câstigata de Epimenidos)



      Deja ma plictisesc. O sa intru si eu la un curs. Se sustine prelegerea despre "Dez-vrajirea lui Ulise"



      "Ulise avea o obsesie. Amesteca politica cu afacerile si femeile cu democratia. Se credea cel ne-iubit. «Toti vâslasii astia, stau cu mine, mama lor de borfasi, ca le platesc simbria, altfel m-ar parasi!" Se aseza Ulise adesea lânga laptop, pardon, vreau sa zic cârma si medita. Da, uneori visa la insulele pe care le vizitase în calatoriile sale pe mari. A, numai femei frumoase! Uite, de ex. ultima insula avea niste munti de sâni si un par verde-verde în care te pierdeai tot cautându-te ca Socate " sa te cunosti pe tine însuti!" (las ca stim si noi ca Socrate ala, se cauta în alta parte!). Si mai avea insula ceea un lac adânc, pacat ca era glaciar! Insula era tot mai galbena pe masura ce o cucerea, semn ca începea sa-l domine. Asa facuse si printesa Diana. (Muierile astea învata sa se faca blonde una de la alta!). Sau insula lui Calypso, ei dar e o poveste veche trebuie uitata, îsi zicea el si alunga gândul ca pe o musca cicalitoare. .Uneori îmblânzea câte o sirena si o transforma în Amazoana. Asa se nascuse insula aceea a amzoancelor – farmazoancelor. Ulise zâmbea gândindu-se la ele. Punea mâna pe telefon si întreba. Chira mu, pot sa dau si io o comanda la firma ta? Si ea zicea: Da, Ulise, cum sa nu! El urla: Drepti! Înainte mars! Athena încerca sa-l mai avertizeze, lasa – ma, fata, cu prostiile nu ma mai deranja cu nimicuri! Asa era luata la rost chiar daca era Athena cea nascuta din capul lui Zeus: Apropo de Zeus. Uneori, Ulise facea sacrilegiul sa se creada chiar zeu! Desi lupta-negociere era asa de grea câteodata ca facea pe el de frica, nu lasa sa se vada! Azi Athena, baba asta sâcâitoare, era suparata si îsi trimisese bufnita pe catarg sa-l lamureasca pe Ulise ca primise virtual, adica pe e-mail mesaje false, de la Ares, Hermes, oare? Auzi, ce nelegiuire! Cum spun, Ulise era necajit însa de altceva. Toti vor arginti «stapâne, zicea cârmaciu, mi s-au rupt ciubotele, nu mai merge masina trebuie s-a o încalt; si matelotul cel prost zicea: s-a stricat parâma, a cazut lantul, e în pericol ancora economica! "Lua-v-ar dracu! Nu stiti ca azi e luni? Nu dau bani lunea!" Ha, ha asa e pagânul Ulise, are superstitii, dar risipeste cu suflet, stie ca eriniile lui sunt bune. Ulise, Ulise, ia seama ziceau. Dar el nu asculta. Ulise se ratoieste. "Ziceti-mi mai bine, ce dracu, sa ma fac cu vrajitoarea asta de Circe, ca uitati-va si voi, mi-a transformat oamenii în porci! Adevarul e ca sunt niste porci , da-i în pizda ma-si. Mare Maro, tu de ce suferi? Nu mai filosofa, draga. Marea - Maro era însa învolburata. "Învata-ma, Ulise sa nu sufar când parasesc un tarm, o insula, când te voi parasi, când voi termina cartea … sau când tu ma vei parasi (!?) Cum sa fac Ulise sa nu mai sufar, când parasesc o insula? Ah, daca as fi de pamânt, de aer, de foc, mi-ar fi mai usor. Dar nu-s. Dar, poate nu e chiar asa de rau ca si bucuriile îmi sunt la fel de intense ca si suferintele. Poate…" Ulise nu-i raspundea, oricum el mintea tot timpul si se vedea. Oricum el credea ca imaginara Maro era o fiinta de foc si el nu se juca cu focul, învatase de mic, îl utiliza pentru lumina, pentru faclii si gata. Restul e cenusa. Athena nu-i da nici ea vreo idee. Îi spunea doar ca Razboiul a fost greu si înca mai e greu "Des-vrajeste-te, Ulise, de gânduri grele. Din când în când cineva te mai si iubeste cu adevarat. pacat ca nu crezi. Drum bun Ulise si vânt din pupa! Ai treaba!"



      Am uitat sa va spun în legatura cu mesajul acela, (nu stiu care, dar, ma rog, o fi fost în alt curs) ca Ulise se trezi de dimineata, se arunca în valuri pentru o baie si când se întoarse în birou vazu un e-mail de la Pallas Athena cea falsa, exact ca în vis, si se minuna unde a ajuns tehnica asta cu furatul, se fura, domnule, chiar gânduri! Striga secretara: Maro, me taghitrina μη ταγειτηρνα (να αγαπο kαληθηρα / σου ανδρας !!!…βλα, βλα.. ) cunosti tu pe cineva Irina la minister? What? Îhî, mi se pare ca era o baba, pe la subsol, pe la arhive! Un fel de securista scolita care urca si coboara în functie de oscilatia pedeserista a ministrilor! Ce ai cu ea! Dar Ulise îsi afunda privirea în ecranul calculatorului si nu-i mai raspunse caci lui nu îi placea niciodata sa vorbeasca prea mult cu employed people.



      He, he îmi placu, dar nu de tot. Ratiunea si iar ratiunea, zice profu. Democratia este lumea înteleasa! Si despre cum fiecare face ce vrea? Nu. Este vorba despre limite si imperfectiune, e vorba de necizelare, domnule, a slefui, a cizela este verbul necesar aici. Noi stim ca am evoluat, adica ne-am cizelat.



      Democratia a dus la înflorirea artelor, la dezvoltarea economica, la reîmprospatarea sociala si la cresterea inteligentei cu un miligram la fiecare zece ani! E mult? Nu e mult? Fetele întreaba, dar cum e cu faptul ca nu votau femeile si nici sclavii si...

      Da, dar au existat Amazoanele si insula lui Lesbo ....asta asa e....



      Pe ecranul cu miresme se deruleaza tot filmul democratiei: Sfatul Batrânilor, Colegiul celor Noua Arhonti, Bule-ul etc, etc.

      Ne uitam la ei cum voteaza, cum fac razboaie, cum experimenteaza si iar experimenteaza. Materie prima de experiment: OMUL! Dezgustator!!!



      5-6 Februarie 4704, (ramân la notatia mea), dupa Anul Porcului Roscat



      În program: Aplicatii practice

      Zile urmatoare sunt alocate experimentelor. He, he Afroditele mele, adica fetele vor fi de capul lor! Sunt aici frumos îmbracate, cu rochiile usoare si drapate, abia prinse pe un umar cu o clema, si parul le este frumos, si ochii mai stralucitori în soare, nu ca la noi cu dioptrii filtre de zece rânduri si îmbracate în uniforme militare. Asa sunt femeile aici, niste militari mai mici. Fac totul ca sa fie cât mai urâte. Îsi pocesc nasul cu o bila de clovn, îsi înnoada parul cu funii, cât mai urâte, îsi pun în limba ace. Cel mai greu o duc cele într-adevar dotate de natura, care trebuie sa se sluteasca cât mai mult. Platesc statului amenzi usturatoare, daca nu o fac. Acu sper ca ma întelegeti de ce am fost încântat sa plec în trecut. În lumea mea, nu mai exista frumusete feminina. Eu am crezut ca si mintea, sufletul si trupul se vor întoarce în trecut, dar nu a fost asa. Puteam ca aveam resurse psihice suficiente. Puteam, dar nu s-a vrut. Nu a existat vointa politica! Asta e!



      Sa revenim la experimente.

      Fetele sunt cam obosite si în pana de iei. Vin la mine si ma roaga: Nu ne împrumuti si noua niste idei, ca ai mintea mai odihnita? Ba da, cum sa nu?! Uite ce v-as propune de exemplu, ca Spartanii sa nu mai arunce copii de pe stânci daca au handicapuri. Poor people! Oare ce ar iesi? (în oglinda temporala ni se arta ca s-ar umple lumea de ei, ca mai bine facem implanturi genetice). Stupoare, gemete, suferinta în grupul nostru. Ce ar fi daca Pithia nu ar fi preoteasa Pithia, ci o epileptica buna de dus la spital si oamenii nu s-ar mai uita în gura ei? Din nou în oglinda temporala proto-vizoare zice ar fi prea multa ratiune pe lume! Superstitia si religia sunt opiu pentru popor! Am fi fara sarbatori, dar am muri sufocati de inteligenta! Wow! Cam asa e! Dar nimeni nu mai bate drumurile sa îsi afle viitorul. Ah, viitorul!

      Ce ar fi daca le-am cere sa nu îsi mai instruiasca efebii însamâtându-i cu puterea lor strategii cei mari? Nu ar mai avea razboinici si ar trebuie sa îi lase pe Persi în tara lor spre binele si întelegerea între popoare. Asta e chiar prea de tot! Grecii au început sa le zica: Poftiti domnilor Persi aici si luati si voi din ce avem noi! Atunci Athena si Ares ar soma! Poate, dar ar pune bazele unei altfel de civilizatii. Da? Vîjjjj, cîjjjj!



      Si am refacut toate astea...si ni se pareau asa de bune...numai ca dimineata, într-o dimineata am vazut ca nu mai erau decât stâncile goale. Eram ca pe o planeta virgina!

      Pe scurt, nu mai exista Grecia Antica!



      Le-am aratat ca Socrate, de fapt, iubea cocosul pe care i l-a sacrificat lui Asclepios la moartea sa, ca taurul nu trebuia sacrificat, ca sângelui lui statut e otravitor, le-am spus ca vânatoarea nu e buna si mistretul, ah mistretul, nu trebuie vânat si fetele le-au trimis pe femei la vot si au ramas razboaiele lor de tesut fara gânduri si fara de ele si Penelopa aproape ca murise de ciuda ca i s-a întors Ulysses acasa.



      Si daca democratia în Grecia, unde aterizasera extraterestrii prima oara, si unde au si revenit în perioada asta dintre noi si voi, democratia aceea nu era perfecta, noi ne-am apucat sa o facem perfecta, dar ne-am trezit expulzati din timp! Grecia nu mai exista! A murit pentru ca tot slefuind-o ca pe un diamant nu a mai put ramâne nimic din ea.



      Se stie, cred, povestea aceea, "Povestea Diamantului". Se facea ca un print s-a dus la bijutier si i-a cerut sa slefuiasca un diamant pentru inelusul printesei logodnice. În fiecare zi venea si întreba: Bijutier, e gata diamantul meu? Ai sa-l vad! Si bijutierul i-l arta. Nu, nu straluceste destul. Mai slefuieste-l! Si a doua zi tot asa, a treia si a patra... Bijutierul a zi: dar, Maiestate, la fiecare slefuire diamantul se micsoreaza! Nu-i nimic, slefuieste, importanta este stralucirea! Bine stralucirea ... si cu cât bijutierul slefuia, cu atât era mai nemultumit printul, nu straluceste destul!!! Mai slefuieste!... si diamantul se facea tot mai mic si mai mic, dar printul nu baga de seama, pâna într-o zi, când bijutierul, care de mult folosea o lupa, nu a mai avut ce sa îi arte printului. Da. Si a fost decapitat. Bijutierul, nu printul!



      De data asta pacatul e chiar capital! Am intervenit în timp si asta este o crima. Lumea se v-a prabusi ca un joc de carti fara sa aiba o temelie. Repede, sa vedem daca mai avem o copie a acestei lumi si sa o înlocuim, ca altfel s-ar putea sa ne topim si noi. Uite, exista sora-sa cuantica! Ei, vedeti, de aia putem sa mergem mai departe în timp, noroc cu copiile cuantice, ca altfel orice extragere si înlocuire informatica de lumi ne costa propria noastra existenta.

      Of, bine ca am scapat! Am putut face înlocuirea Greciei Antice.



      Despre mine, ce sa va spun, nu am reusit sa îmi fac nici o iubita. Erau toate asa de tepoase ca numai stiinta sociala aveau în capul lor si inginerii de tot felul. Au experimentat, s-au amuzat si atât. O cam bagasera pe mâneca cu înlocuirea lumii, dar am rezolvat. Sunt un geniu! Acum suntem înapoi pe drum, am lasat lumea Greciei cu toate ale ei si am decolat. Verific daca suntem toti.



      Mai, tu aia mica, ce ai în brate? Un catel? Mama mia, dar nu ai voie în nava cu el! Cum? I-ai aplicat si formula teleportarii? Si eu ce sa le zic la vama? Of, fufa dracului, cum sa îl fac sa taca?! Daca latra cumva? Ma vor pune sa îl duc înapoi, ca noi nu mai avem nevoie de animale cu purici si blana naturala. Ale noastre sunt toate cu blana sintetica si locuiesc în orase speciale, primesc mosteniri, si mai ales au învatat sa fie civilizate. Eh, si cu ele e alta poveste. Promit sa v-o spun alta data!

      Ham.. ham...mrrr!

Articol preluat din Arhiva SFera Online [www.sferaonline.ro].
SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2014 Arhiva SFera Online