Mamal - Beciul

« înapoi la articol


Mamal - Beciul

Maria Laurenţiu Cătălin



Publicat Duminică, 16 Septembrie 2007, ora 15:10

      Gerul stapanise toata padurea, chiciura alba se stransese pe crengile copacilor, pe iarba lipsita de viata. Stejarii trozneau, intreaga padure rasuna de salve stridente parca iesite din mii de tobe ascunse printre trunchiuri si crengi. Din cand in cand adierea vantului imprastia chiciura mare care acum semana a zapada. Sub fiecare pom ningea, ningea fugitiv si frumos, ningea sclipitor, feeric.
      Un univers, o galaxie, o planeta, un continent, o tara, o padure, un beci, un om, savant preocupat de lume, lumea care nu de putine ori l-a dezamagit.S-a retras aici pentru ca a fost nevoit, orasul e plin de influente negative, gandirea lui stralucita avea nevoie de acest loc.Putea foarte bine sa stea in civilizatie,avea un spital privat care ii aducea sute de mii de dolari anual, insa proiectul sau era mult prea important,era capital pentru viitorul omenirii si mai mult decat atat trebuia sa ramana strict secret, o mica greseala si totul se ducea de rapa.
      Isi construise un beci, si un laborator in care statea mai tot timpul, incerca tot felul de metode pentru a influenta adn-ul uman. Dupa 20 de ani de cercetare urletul victoriei a sunat surd din asezamantul sau subteran - Am reusit! Da am reusit!
      - Trebuie sa ma calmez,trebuie sa revin cu picioarele pe pamant, nu-mi permit nici o greseala oricat de mica ar fi ea,am o misiune de dus pana la capat.
      - Mamal calmeaza-te!
      - Da am reusit!
      - Sa mai incerc odata, poate m-am inselat.
      - Of doamne ajuta-ma!
      Se intoarse la laptopul lui si mai incerca odata de data aceasta foarte atent.
      - Da,este adevarat,merge,merrrge,sunt un geniu,un adevarat geniu.
      - Mamal esti un geniu,Mamal!
      Se invartea ca un nebun prin laboratorul sau care ii servea si ca dormitor,facea gesturi largi si rapide parca intrase in transa,se punea pe marginea patului apoi in cateva secunde se ridca rapid sa mearga la laptopul sau.
      In acea zi nu mancase nimic si nici nu ii era foame,se gandea numai la descoperire, nu mai auzea nimic nu mai simtea nimic simturile sale se atrofiasera imediat ca intr-o explozie, simtea doar extaz, simtea ca toata lumea este a lui.
      Constient ca odihna il va ajuta in elaborarea planului urmator se intinse pe patul sau si adormi cu lacrimi in ochi,se trezi abia a doua zi la pranz si alerga la laptopul sau sa vada daca cumva nu a visat.
      - N-am visat, e real.
      - E cat se poate de real.
      - Si acum sa trecem la urmatoarea faza...
     
      - va urma -

© Copyright Maria Laurenţiu Cătălin

Articol preluat din Arhiva SFera Online [www.sferaonline.ro].
SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2014 Arhiva SFera Online