Cel din urmă cal

« înapoi la articol


Cel din urmă cal

Ion Untaru



Publicat Duminică, 3 August 2008, ora 09:56

      E poate o himeră
      sau doar o fantezie
      Tot binele din lume
      să ţi-l doreşti doar ţie
      Să torni ziua şi noaptea
      cât îţi încape-n burtă
      Iar ceilalţi să n-ajungă
      că au mâna prea scurtă
      O fi blestem acesta
      sau poate un tabu
      Să uiţi ce nu-ţi convine
      sau ce ţi-am spus acu'?
     
      Priveşte la arcaş,
      e fiul lui Paciurea
      Că-mi iau pădurea-n cap
      şi plec cu ea aiurea
      De nu te-ai mai opune,
      rogu-te să mă laşi
      S-o vând ca un rebut
      la niscaiva apaşi
      Şi iar nu mă-ntrerupe
      că visele mă fură
      Şi lasă-mă să-i dau
      o palmă peste gură!
     
      Păianjeni de-ntuneric
      se spânzură de grinzi
      Luminile celeste
      se strâmbă în oglinzi
      Sătul de teoreme,
      sătul de artificii
      Nu-ţi e ruşine lume,
      că te-ai umplut de vicii?
      De când nu mai ai minte,
      de când ai capul gol
      Că-mi vine să dau tumba
      pământului ocol?!

© Copyright Ion Untaru

Articol preluat din Arhiva SFera Online [www.sferaonline.ro].
SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2014 Arhiva SFera Online