Puntea suspinelor

« înapoi la articol


Puntea suspinelor

Ion Untaru



Publicat Duminică, 18 Ianuarie 2009, ora 11:33

      Această punte ce ne leagă
      Că stăm la câte-un cap al ei
      Rămâne cel mai trist temei
      Cu tragedia lui întreagă
     
      Tu nu mai poţi veni spre mine
      Eu nu mai pot face doi paşi
      Într-un ţinut de uriaşi:
      E puntea noastră de suspine!
     
      Şi ne privim ca doi străini
      Ce parcă nu se mai cunosc
      Iubiri pierdute cu parfum de mosc
      Împărăteştile grădini...
     
      Şi nevăzut, un echilibru
      Pe câte-un talger de balanţă
      Îngenunchem când o instanţă,
      Ridică apele pe Tibru.
     

© Copyright Ion Untaru

Articol preluat din Arhiva SFera Online [www.sferaonline.ro].
SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2014 Arhiva SFera Online