Corbul
Se spune ca, o data, marea vrajitoare Erikleea mergea prin padure alaturi de tatal sau, când acesta a vazut un corb argintiu odihnindu-se pe o creanga.
Fata, stiind ca pasarile acestea sunt bune la adunat fructe, a chemat-o la ea.
Însa corbul nu se misca. Atunci, ca din senin, Erikleea a scos un strigat ascutit si a aruncat spre pasare cu un fel de praf, iar pasarea s-a coborât cu capul plecat. Dar nu mai stralucea, ci penele ei erau negre ca parul firav al fetei. Tatal ei, care cunostea tainele cele mai ascunse ale magiei, si-a dat seama ca o noua forta, altfel decât cea a Naturii, facuse acea vraja; penele negre ale corbului o dovedeau, iar simturile sale ascutite îl faceau sa se teama. Atunci fiica lui s-a uitat la el si l-a facut sa promita ca nu va spune nimanui ce a vazut. Si astfel, magul a luat secretul cu el, dupa moarte. Însa un alt spir, pe nume Argulion, a vazut corbul negru, într-o zi, pe când culegea mere. Mare îi fu mirarea, caci el stia foarte bine ca astfel de pasari sunt pasarile luminii si nu pot fi negre. Corbul a sarit pe mâna lui, cu capul plecat, ca si cum astepta ordine. Atunci, Argulion a simtit forta magica care batea înauntrul pasarii. Nestiind ce sa faca, s-a dus la Vrajitoare, caci auzise de puterea lor nemasurata. Si acestea au luat corbul si i-au zis cu raceala ca o sa aiba grija de el. Spirul pleca, dar inima îi fu îndoita. Asa ca se întoarse, cu gândul sa afle mai multe. Însa când ajunse înapoi, vazu o vrajitoare gata sa-i rupa capul bietei pasari. Simtind un impuls de necontrolat, Argulion a sarit la lupta, eliberând corbul si lovind-o cu putere pe vrajitoarea mincinoasa. Aceasta se lovi în cadere de o piatra, si sângele începu sa-i curga pe lespedea alba. Fara sa îsi dea prea bine seama de ce a facut, Argulion chema corbul si plecara.
În zilele urmatoare, spirul se ascunse în paduri, hranit de corbul care îi ramasese singura companie. Când se întoarse în sat, auzi vesti despre moartea unei vrajitoare. Fusese lovita în crestetul capului, si nimeni nu stia cum se întâmplase nefericitul accident. Însa vrajitoarele simteau. Si au stiut înca de la început. Dar au asteptat, retrase, întocmind planul, când lumea credea ca îsi plâng pierderea. Si Marea Erikleea îsi lua sarcina asupra ei.
La înmormântare se duse si Argulion, nedorind sa dea de banuit. Si asa explicase greu lipsa lui ce a durat atâtea zile. Marea vrajitoare l-a tintuit cu privirea tot timpul, si s-a apropiat usor de el, din ce în ce mai mult, fara însa sa fie bagata de seama. Însa atunci când Argulion îi simtea rasuflarea în ceafa, corbul se napusti asupra ei si îi scoase un ochi. De furie, vrajitoarea nu mai gândi, si îl atinse pe Argulion pe piept. Din mâna ei rasarira nori de fum, care patrunsera în corpul spirului. Acesta cazu la pamânt, iar fumul îi iesi prin piept, zburând sus. Toti se uitau cu groaza, în timp ce fumul lua forma unui semn ciudat. Apoi disparu, si o data cu el, si vrajitoarea. Acum, toata lumea începea sa se teama. În curând, nimeni nu mai putu sa le zica altfel decât "ele". Si simteau o forta care-i apasa fara oprire.Peste câteva zile, Argulion muri, iar spirii începura sa pregateasca vraji ca sa se apere. Nimeni nu avea curajul sa înfrunte vrajitoarele. Cu toate ca neamul lor era lovit de tristete si frica, multi nu erau foarte siguri ca "ele" sunt de vina. Si din rândul lor va sa fie cel ce li se va adresa.
În fiecare dimineata, Marele Culegator mergea spre livada de mere, trecând de fiecare data prin piata. În mijlocul ei, un copac cu frunzele rosii se ridica semet peste toate casele. Acesta era Copacul Povestilor, unde toti copiii se adunau pentru a învata istoria neamului lor. Cum intra în piata, Culegatorul Hakmon privi în stânga, spre taverna unde stia ca va gasi multi spiri pierzând vremea. Cum dadu sa intre, corbul cel negru aparu de nicaieri si i se aseza pe brat. Bucurându-se de companie, Hakmon intra. Vazu trei culegatori asezati la o masa, aproape adormiti. Când batu cu pumnul în masa, sarira toti ca arsi. Încercarile de explicatii fura inutile, caci Marele Culegator era prea furios. Corbul îl îndemna la lupta, iar impulsul de a lovi deveni de necontrolat. În câteva clipe, cei trei erau la pamânt, fiind prea adormiti sa se apere. Unul din ei se ridica însa si apuca sa iasa afara. Cu ochii împaienjeniti, Hakmon îi lovi din nou pe cei cazuti, cu o brutalitate sângeroasa. Îndata se isca zarva mare în piata si nu iesi Hakmon bine afara, ca si fu înconjurat de multi spiri. Corbul zbura de pe mâna sa si se pierdu în vazduh. Hakmon cazu la picioarele semenilor sai, lipsit de vlaga.
Când sentinta fu pronuntata, îl lovi pe Marele Culegator, care înca nu-si daduse seama de ceea ce facuse. Desi întelesese ca omorâse doi spiri, nu putea întelege cum; si nici nu putea concepe vreun motiv pentru care el sa fi facut asa o grozavie. Pedeapsa era moarte sigura, desi aparent mai avea sanse de scapare. Însa presimtea ca daca se va duce la vrajitoare, îl vor omorî fara sa stea pe gânduri. Ajunse în fata lor, si tot nu stia bine ce are de spus. Stia doar ca trebuie sa moara, într-un fel sau altul, si se resemnase, recunoscându-si vina în cele mai adânci colturi ale inimii sale. Vrajitoarea astepta, dar cuvintele nu vroiau sa iasa din gura Marelui Culegator. Deodata i se aseza ceva pe umar si, fara sa se uite, stiu ca este corbul cel nergu. Vrajitoarea se sperie, si chema cu gândul ei pe suratele sale. Când acestea ajunsera, în frunte cu Erikleea, era prea târziu. Corbul pusese stapânire din nou pe mintea lui Hakmon, care îi curma viata vrajitoarei. Cuvintele lui rasunara ca tunetul, cerându-le vrajitoarelor sa paraseasca locul acesta pentru totdeauna, si sa se duca departe, sa fie uitate. Erikleea vraji corbul, astfel încât el îi deveni credincios doar ei. Iar Hakmon nu apuca sa se mai întoarca niciodata printre spiri, crimele fiindu-i rasplatite.
© Copyright Vlad Frăţilă
|
|
|
Sursa : Fantasy Special
|
|
Articol preluat din Arhiva SFera Online [www.sferaonline.ro].
SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2014 Arhiva SFera Online