Uezen

« înapoi la articol


capitolul III

Uezen

Ionuţ Caragea



Publicat Duminică, 8 Mai 2011, ora 09:48

      Capitolul III

      Uezen


     

      Se priveau unul pe altul, neştiind ce să facă. Tarek scoase celebrul său detector de pietre preţioase.

      — Chiar crezi că-ţi foloseşte drăcia aia la ceva? întrebă Lerman pe un ton ironic.

      — Aşa ar trebui. Asta dacă nu mi-ar lua o alţii înainte…

      — Ce tot spui acolo?

      — Măi, tinere, odată chiar mi-a arătat locul. Şi când să ajung acolo, soldaţii tocmai îl încercuiseră pe unul care găsise o piatră cât pumnul…

      — Vorbeşti serios?

      — Dacă ţi zic!

      — Cât a trecut de-atunci?

      — Ehehe, răspunse scărpinându-şi chelia, să tot fie doişpe ani… Stai aşa! Am ceva!

      Tarek ţinea în mâna dreaptă axul vertical al detectorului, iar placa mobilă avea vârful îndreptat exact către stâncile din faţa lor.

      — Mda, măcar ştim de unde să-ncepem, spuse Lerman cu aceeaşi doză de ironie.

      — Ai vreo soluţie mai bună?

      — Eu zic că noaptea se apropie, mai bine strângem de-un foc. Am văzut pe aproape nişte ciulini…

      — Cum vrei, tinere, tu plăteşti pentru timpul în plus…

      — Ah, stai liniştit. Cu o sută de darini în plus sau în minus, tot dracu’ ăla e…

      Lerman îi povesti despre viaţa petrecută în Zayon, amintindu-şi de marea sa dragoste, Suara…

      …Când o văzuse întâia oară coborând din naveta negustorilor Tzulu, rămase pur şi simplu perplex. Toate visele şi speranţele lui căpătaseră contur. Mulţi îl consideraseră nebun când plătise peste trei sute de mii de darini pentru o femeie de şaptezeci de ani. Serenienele erau femei care, cu cât înaintau mai mult în vârstă, cu atât erau mai frumoase şi mai atrăgătoare. Însă după Sedartha, prima parte a vieţii lor care dura patruzeci de ani, cele mai multe dintre ele nu mai puteau avea copii. Iar când se apropiau de Seruma, sfârşitul vieţii, îmbătrâneau foarte repede, în doar câteva săptămâni. Guvernul Sereniei a înţeles, atunci, că femeile, chiar şi pentru o perioadă scurtă de timp, puteau aduce profit unei planete cu resursele aproape epuizate. Mările şi oceanele erau din ce în ce mai poluate, hrana din ce în ce mai puţină. Astfel, a impus, conform vechilor manuscrise religioase, nişte falsuri în fond, ca începând cu Hanirom, perioada următoare Sedarthei, serenienele să împărtăşească iubire în tot universul, propovăduind numele zeului Seren. Negustorii Tzulu, neputând scăpa nicio afacere interplanetară, au devenit imediat proxeneţii cei mai profitabili din cvadrantul Alpha…

      Opt ani petrecuse cu Suara, opt ani de vis, până în momentul în care serenienei i-au apărut primele semne ale îmbătrânirii, iar atunci a hotărât să se întoarcă pe planeta natală…

      Tarek fu mişcat de povestea pământeanului. Îşi aminti şi el de relaţia cu Goya din tinereţe. Fusese prima şi ultima oară când suferise din cauza unei femei. După ce zayonista l-a părăsit pentru un negustor Tzulu înstărit, viaţa sa a devenit un dezastru. Regrete şi iar regrete. Apoi anii petrecuţi în avanpost, alergând după himere. Cumva, destinele lor se asemănau…

      Lerman scoase o sticluţă de Zar, pe care o păstra cu sfinţenie încă de la plecarea din Zayon, şi începură să bea. Deodată, o pală puternică de vânt ridică jarul în aer…

      — Ce dracu’ a fost asta!? strigă Lerman, dezmeticindu-se brusc.

      O fiinţă umanoidă, radiind lumină, apăru din spatele stâncilor. Instinctiv, Tarek puse mâna pe cuţit. Lui Lerman îi bătea inima cu putere însă după câteva secunde se linişti:

      — Nu e nevoie…, spuse împingând mâna lui Tarek în jos, îl recunosc. E bătrânul care mi s-a arătat în deşert. Cel care era cu Mud. El ne va arăta drumul spre comoară…

      — Haideţi! le spuse bătrânul cu o voce fermă. Veniţi! Vă aşteptam…

      Cei doi se apropiară cu prudenţă. Nu mai văzuseră niciodată un om înconjurat de atâta lumină. Să fi fost oare din cauza hainelor albe pe care le purta? Cine ştie ce marfă mai aduseseră negustorii Tzulu…

      Dintr-un singur gest al mâinii, bătrânul deplasă o stâncă uriaşă sub care se afla o intrare în pământ. Speriat, Tarek făcu doi paşi înapoi. Bătrânul îl privi şi-i spuse cu un ton liniştitor:

      — Vino şi vei fi mai tânăr…

      — Păi… comoara?

      — Ce comoară? Comoara este ceea ce eşti, fără să ştii, nu pietrele pe care le cauţi de-o viaţă…

      Coborâră zeci de trepte în spirală, apoi intrară într-un tunel plin de torţe care se aprindeau singure, pe rând, în timp ce avansau. Tarek îşi aminti de cuvintele bătrânului… Ce voia să spună? Să fie elixirul tinereţii chiar pe planeta pe care îşi pierduse atâţia ani din viaţă? În cele din urmă ajunseră într-o încăpere. Mud îngrijea nişte plante cu frunze mari şi lucioase. Tarek se holba la pielea ei albastră, plină de solzi. Era întocmai cum o descrisese Lerman, dar acum îi părea şi mai ciudată…

      — Lerman, Tarek, amândoi aţi căutat bogăţia, tinereţea, dar paşii temători ai destinului v-au adus aici.

      — Ce vrei de la noi? întrebă Lerman. Şi cine sunteţi?

      — Stai, stai, stai… Nu te grăbi. Întrebarea este, ce vreţi voi de fapt? Ştiţi foarte bine ce căutaţi, numai că vă place atât de mult să ocoliţi adevărul… Fericirea voastră nu depinde de nişte pietre sau de nişte ani în plus adăugaţi scurtei voastre existenţe. Cine suntem? Eh, asta este o poveste tare lungă…

      — Ai face bine să ne spui despre ce-i vorba, replică Tarek. Altfel…

      — Altfel? Ce veţi face? Vă veţi întoarce la viaţa voastră mizeră, sperând c-o să dea norocul peste voi?

      — Lasă-i, poate că nu e calea lor… Sunt alţii mai interesaţi şi mai interesanţi decât ei, interveni Mud, voind să le provoace şi mai mult curiozitatea…

      — Nu, nu, răspunse Lerman, dacă tot am ajuns până aici, trebuie să ştim totul. Mai ieri eram în comă, apoi m-am trezit fără riduri… Şi nu e de la tratament, ştiu bine asta…

      — Bine, atunci. Se pare că vreţi nişte răspunsuri. Să o luăm cu-nceputul…

     

     

     



     

     

      pentru comenzi – www.ionutcaragea.ro

© Copyright Ionuţ Caragea

Articol preluat din Arhiva SFera Online [www.sferaonline.ro].
SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2014 Arhiva SFera Online