Dar mă atinge valul...

« înapoi la articol


Olga Alexandra Diaconu



Publicat Duminică, 11 Decembrie 2011, ora 10:05

      Un val
      ca o -ntrebare peste lume
      în apa mării se ridică lin
      Pierdută îl privesc
      şi nu ştiu-n mine
      cât bucurie este
      şi cât chin
     
      Se sparge valul
      creasta lui de spumă
      se -neacă-n creasta
      valului secund
     
      Se lasă timpu-n
      trupul meu afund
      în valul ce în moarte iar revine
     
      Eu
      mă îndrept molatec spre cearşaf
      în albia nisipului încins
      Se lasă timpu-n trupul meu învins
     
      Şi valul stând
      să se întoarcă-n sine
      reflectă raza soarelui curgând
      din viaţă-n moarte
      şi din moarte-n viaţă
      cum în oglinda apei iar revine
     
     
      Eu
      adormită în nisipul moale
      nu mă gândesc la ziua care vine
     
      dar mă atinge valul
      vrând
      nevrând.
     

© Copyright Olga Alexandra Diaconu

Articol preluat din Arhiva SFera Online [www.sferaonline.ro].
SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2014 Arhiva SFera Online