Aldebaran

« înapoi la articol


Aldebaran

Florin Cernat



Publicat Duminică, 14 August 2005, ora 21:40

       Plecasem tânăr dinspre astre,
      nu cunosteam cuvântul mâine,
      doar m-am uitat tăcut la tine,
      n-am vrut nici apă si nici pâine.
     
      Îmi amintesc că-n nemurire
      m-am oglindit si pentru când
      i-am spus Eternului să-mi lase
      doar o schimbare, doar un gând.
     
      În golul bratelor fluide
      si-n ochi, pulsa un pic de teamă,
      aveam pe palme smalt albastru,
      oare ce sunt si ce mă cheamă ?
     
      M-am însotit cu umilinta
      adusă-n lume într-un rând,
      iar cu magia tăinuită
      soseam din Univers, arzând.
     
      Veneam planetă cu planetă
      si mirosind a iasomie,
      am rupt în două infinitul,
      o parte-a ta, o parte mie.
     
      M-a istovit apoi rostirea
      acelor stele blestemate,
      am poposit si de aceea
      nu trec trecutul mai departe.
     
      Si să-mi arăti, tu, mult dorito,
      găsită fără de vesmânt
      dac-am avut o veche vină
      dată de sus, spusă de vânt.
     
      Acum nu stiu spre care viată
      m-ai pregătit să pot muri,
      dar stiu c-atunci când piere totul,
      eu sunt acel ce va veni.
     

© Copyright Florin Cernat

Articol preluat din Arhiva SFera Online [www.sferaonline.ro].
SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2014 Arhiva SFera Online