evomag.ro
    science-fiction fantasy poezie eseu arte vizuale
Caută :  
Resurse Contact
Submarinul Roşu  -  Ultima eclipsă (I)  -  Elixirul vieţii  -  "Coincidenţă !" au strigat  -  Corabiile lungi  -  O scânteie într-un ocean de linişte  -  Clocitorul Josh  -  Depozit.03  -  Decablat  -  Meduza meduzelor are dreptate !  -  Trãind în cercul vostru strâmt, vã credeţi genii  -  Turnul de calcar  -  Luminile oraşului XXIII  -  Proză absurdă  -  Sexibon  -  Pasomii  -  Jocul Zeilor (V)  -  Pulbere de stele  -  Ziua în care pământul s-a oprit  -  Luminatii, efemeride simbolice  -  Recreaţia  -  Bătălia pentru supravieţuire  -  Luminile oraşului V  -  Aseară...  -  Fie-mi apa uşoară !  -  Marea Neagră. Iulie  -  O poveste de Crăciun  -  Aventurile Poetului Rătăcitor : (I) Prinţul Canalelor  -  Café du Marcel  -  Halucinaţie  -  Război total  -  !NFERNUL (fragment): Autistul  -  Renaşterea...  -  Îndelunga aşteptare  -  Curcubeul  -  Ultima ispitire a sfântului Anton  -  Iubirea de pe Venus  -  Icoana  -  Vatmanul - Mass Media  -  Apariţie editorială: Victoriţa Duţu - "Ilinca"  -  Fragmente de... viaţă  -  Coconul  -  Plastic  -  Odă pentru Măria Sa, Îngerul nostru  -  Comando Fox  -  Tânăr si încă nescris  -  Vânătoarea  -  Ultima frunză  -  Legendele Căutării (II)  -  Cursa


Aldebaran

Florin Cernat



Publicat Duminică, 14 August 2005, ora 21:40

       Plecasem tânăr dinspre astre,
      nu cunosteam cuvântul mâine,
      doar m-am uitat tăcut la tine,
      n-am vrut nici apă si nici pâine.
     
      Îmi amintesc că-n nemurire
      m-am oglindit si pentru când
      i-am spus Eternului să-mi lase
      doar o schimbare, doar un gând.
     
      În golul bratelor fluide
      si-n ochi, pulsa un pic de teamă,
      aveam pe palme smalt albastru,
      oare ce sunt si ce mă cheamă ?
     
      M-am însotit cu umilinta
      adusă-n lume într-un rând,
      iar cu magia tăinuită
      soseam din Univers, arzând.
     
      Veneam planetă cu planetă
      si mirosind a iasomie,
      am rupt în două infinitul,
      o parte-a ta, o parte mie.
     
      M-a istovit apoi rostirea
      acelor stele blestemate,
      am poposit si de aceea
      nu trec trecutul mai departe.
     
      Si să-mi arăti, tu, mult dorito,
      găsită fără de vesmânt
      dac-am avut o veche vină
      dată de sus, spusă de vânt.
     
      Acum nu stiu spre care viată
      m-ai pregătit să pot muri,
      dar stiu c-atunci când piere totul,
      eu sunt acel ce va veni.
     

© Copyright Florin Cernat
Nu există nici un comentariu  
Comentează articolul  Spune-ţi părerea

    Toate câmpurile sunt obligatorii.
    Comentariul nu poate include link-uri.
    Dacă sunteţi logat, numele şi emailul se autocompletează.
    Comentariile sunt moderate şi vor apărea pe site numai după aprobare.

Nume :
Email (nu va fi afişat) :
Comentariu :


   SFera Online v.3 Final Edition - arte vizuale şi literatură de anticipaţie
      Toate drepturile rezervate. Copyright © 2001 - 2011 SFera Online | © 2011 - 2015 Arhiva SFera Online