viitor

Nimeni n-a spus niciodata: „Hai sa lungim batranetea!” Totusi, ne spune Laura Carstensen, exact asta facem! Secolul XXI ne-a adus in dar treizeci de ani de viata in plus, in medie! Ce-o sa facem cu ei? Cum ne vom descurca la o varsta cu trei cifre? In cartea de fata autoarea ne ghideaza printre noile posibilitati oferite de o viata mai lunga. Batranii sunt tristi? Imbatranesc singuri si nefericiti? Doar cei genetic norocosi se bucura de o viata lunga si implinita? Laura Carstensen demoleaza miturile si stereotipurile legate de imbatranire care ne impiedica sa ne pregatim pentru viitor, atat ca indivizi, cat si ca societate, focalizandu-se apoi pe alte componente importante ale vietii lungi care tine de sanatate, resurse financiale, relatii sociale. Cartea se adreseaza tuturor celor care sunt interesati de acest viitor lung si implinit care se asterne in fata noastra. Laura L. Carstensen este profesor de psihologie la Universitatea Stanford si a fondat Stanford Center on Longevity. A scris numeroase articole si carti pe tema longevitatii, iar activitatea sa de cercetare in acest domeniu este deosebit de apreciata de comunitatea stiintifica. Mass-media ne ilustreaza anxietatea colectiva cu privire la imbatranire. Imi place sa numesc asta „mitul tristetii”. Avem impresia ca varsta ne fura aspectul fizic, sanatatea, munca, prietenii, banii, iubirea. Vedem oameni in varsta reprezentati ca iritabili, fragili sau dementi. Auzim povesti de groaza despre batrani ca niste zombi ingramaditi in azile insalubre. Atunci cand se intampla sa auzim despre o imbatranire de succes, aproape intotdeauna este imbracata intr-o poveste stralucitoare despre cum sa ramai tanar, cum sa eviti batranetea. Este aproape un tabu sa spui ca persoanele in varsta o duc bine – de parca nu iti pasa de ei destul incat sa recunosti ca vietile lor sunt de fapt groaznice. Dar, in realitate, cercetarile au aratat in repetate randuri ca majoritatea persoanelor in varsta sunt mai fericite decat persoanele de douazeci si ceva de ani despre care se presupune ca sunt in floarea varstei – Laura L. CarstensenOamenii se implica intr-un proces de „plivire” pe masura ce imbatranesc, indepartand oamenii mai putin satisfacatori din cercul lor social si pastrandu-i pe cei cu care se simt bine. Majoritatea tinerilor si oamenilor de varsta a doua au multe cunostinte si contacte sociale regulate pe care nu le-au ales: colegi de birou, mamele celorlalti copii de la scoala, prieteni ai prietenilor altor prieteni. Acesti oameni nu ajung parte din viata ta pentru ca-ti plac in mod deosebit, doar ca vietile voastre se suprapun. Mergeti la aceleasi intalniri, locuiti pe aceeasi strada, copiii vostri canta la trompeta in aceeasi trupa. Dar, pe masura ce imbatranesc, oamenii isi distileaza retelele sociale, iar relatiile periferice sunt indepartate voluntar pana cand reteaua ramane formata doar din cele mai importante conexiuni. – Laura L. Carstensen